Cum solul ne-ar putea ajuta să atingem obiectivele climatice
În prezent, la summitul climatic COP30 care se desfășoară în Belém, Brazilia, o regiune renumită pentru solurile sale bogate în carbon—celebrele „pământuri negre amazoniene”—se discută despre soluții viabile pentru a combate schimbările climatice. Aceste soluri adânci și fertile sunt considerate a fi fost îmbunătățite de comunitățile indigene prin dispersarea de cenușă și resturi organice, ceea ce le oferă o fertilitate excepțională.
Organizații de conservare, precum Conscious Planet, solicită acum ca statele să se angajeze să îmbunătățească în mod intenționat stocarea carbonului în soluri, considerând acest lucru o parte esențială a acțiunii internaționale pentru climă. Așadar, în calitate de cercetător în domeniul carbonului din sol, sunt aici să explic de ce este crucial să ne concentrăm asupra acestui aspect.
Solul este un component vital al sistemului climatic, conținând mai mult carbon organic decât toată vegetația şi atmosfera la un loc. Această realitate transformă solul atât într-un risc climatic, cât și într-o oportunitate imensă. Deși solurile pot părea statice, ele suferă modificări constante prin schimbul de carbon cu atmosfera și cu plantele și organismele care locuiesc în ele. Pe măsură ce plantele cresc, rădăcinile lor eliberează compuși organici, adăugând carbon în sol și stabilind interacțiuni cu alte organisme, cum ar fi ciupercile.
Prin moartea plantelor și animalelor, aceștia contribuie la conținutul organic al solului, iar procesul de descompunere al acestui material de către microorganisme duce la eliberarea unor emisii sub formă de dioxid de carbon și metan. Dacă în condiții naturale aceste fluxuri sunt echilibrate, activitățile umane, cum ar fi defrișarea și agricultura, au perturbat aceste cicluri, contribuind la eliberarea de gaze cu efect de seră. Se estimează că schimbările anterioare ale utilizării terenului și degradarea solului sunt responsabile pentru aproape 15% din încălzirea globală provocată de gaze cu efect de seră.
Importanța solului în politica climatică
Solul a început să atragă atenția la summitul climatic al ONU din 2015, când Franța a lansat inițiativa „4 per 1000” în cadrul COP21 de la Paris. Conceptul vorbește despre creșterea stocurilor de carbon în solurile agricole cu doar 0,4% pe an, un obiectiv ambițios care ar putea compensa aproape toate emisiile anuale de gaze cu efect de seră. Deși s-au ridicat întrebări cu privire la fezabilitatea acestei rate de creștere a carbonului, inițiativa a reușit să impună inclusiv solurile pe agenda climatică și agricolă globală.
Reîntroducerea carbonului în solurile agricole nu este doar o chestiune de atenuare a schimbărilor climatice; gradual, creșterea cantității de materie organică și, implicit, a carbonului în sol, îmbunătățește capacitatea de retenție a apei și ciclul nutrienților, sporind astfel sustenabilitatea și reziliența producției agricole și securitatea alimentară globală.
Inițiativa „4 per 1000” a fost bine primită, 41 de națiuni semnând ca membri, alături de sute de regiuni, organizații ecologiste și instituții de cercetare. La summiturile climatice ulterioare, accentul pus pe soluri a crescut, fiind integrate din ce în ce mai mult în inițiativele de utilizare a terenului și finanțare climatică.
Cu toate acestea, majoritatea angajamentelor naționale în domeniul climei menționează solul doar indirect, așa cum arată o analiză globală recentă. Atunci când se face referire la „sănătatea solului”, de obicei acest lucru este încadrat în alte sectoare, precum agricultura sau adaptarea, și nu ca o strategie clară de reducere a emisiilor cu obiective specifice de carbon.
Acesta este un aspect esențial, deoarece aceste angajamente (cunoscute sub numele de contribuții determinate la nivel național) dirijează acțiunile guvernamentale. Dacă țintele de carbon din sol nu sunt clar specificate, este puțin probabil să fie finanțate sau prioritizate de către autorități.
Cercetările efectuate de grupul meu au arătat cât de importante pot fi solurile pentru acțiunile climatice naționale, chiar și în cazul țărilor cu emisii ridicate, care dispun de puțin teren pe cap de locuitor, precum Marea Britanie. Modelele noastre sugerează că niveluri rezonabile de reîmpădurire și restaurare a pășunilor ar putea duce la o reducere de până la 7% din emisiile necesare până în 2050 în Marea Britanie. Acest lucru ar reprezenta o contribuție substanțială, iar acțiunile axate pe sol, cum ar fi restaurarea turbăriilor, ar aduce economii suplimentare de emisii.
Angajamente concrete pentru o acțiune eficientă
COP30 din Brazilia—un punct fierbinte global pentru natură și agricultură—reprezintă o oportunitate excelentă de a asigura o prezență puternică a solurilor în angajamentele și planurile de implementare. Angajamentele de a investi în natură vor ocupa un loc central, cum ar fi noul fond global, Tropical Forests Forever Facility, care sprijină conservarea pădurilor tropicale. Este esențial ca solurile să fie considerate în mod robust ca parte a acestei strategii.
Deși solul poate fi un aliat puternic în atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, nimic nu poate înlocui tăierile rapide ale emisiilor din combustibili fosili. Într-o lume care se încălzește, creșterea temperaturilor și vremea extremă pun în pericol ecosistemele care stochează carbon.uz. Cercetările noastre sugerează că solurile pot rămâne un rezervor net de carbon doar în scenarii climatice optimiste.
În concluzie, țintele mai puternice și mai specifice pentru carbonul din sol ar putea să ne ajute în îmbunătățirea rezultatelor climatice, dar doar dacă acționăm rapid pentru a proteja solurile și alte ecosisteme bogate în carbon, în timp ce reducem emisiile din economiile noastre.
Articol preluat din The Conversation sub licența Creative Commons. Citește articolul original la The Conversation.
