Limitările activităților cotidiene și corelația acestora cu rezultatele liberării medicale
Un studiu de pionierat realizat de cercetătorii de la Școala de Medicină Chobanian & Avedisian a Universității Boston a descoperit că deciziile privind liberarea medicală în Massachusetts sunt influențate în mod semnificativ de recomandările superintendentalelor de închisoare și de incapacitatea aplicaților de a efectua activități de viață zilnică, precum igiena personală, îmbrăcarea și alimentația.
Liberarea medicală, cunoscută și sub numele de eliberare compasională, oferă posibilitatea persoanelor aflate în închisoare, cu boli avansate, de a fi eliberate deoarece nu mai sunt considerate o amenințare pentru siguranța publică. În Massachusetts, legislația privind liberarea medicală stipulează că solicitanții eligibili trebuie să aibă o „afecțiune debilitantă ce pare incurabilă, ce va cauza probabil decesul internatului în mai puțin de 18 luni, sau o incapacitate fizică sau cognitivă debilitantă.”
Studiul a implicat o revizuire retrospectivă a 31 de persoane din încarcerare care au înaintat o cerere de liberare medicală prin intermediul Serviciilor Legale pentru Prizonieri între anii 2022 și 2023. Analiza acestor aplicații a demonstrat că atât recomandarea superintendentalelor, cât și evaluarea capacității solicitanților de a efectua activități de viață zilnică, sunt factori cheie care influențează aprobarea cererilor.
De asemenea, cercetătorii au constatat că un istoric de acțiuni disciplinare în timpul încarcerării era asociat cu o probabilitate mai mare de aprobat cererea, sugerând că problemele disciplinare anterioare nu reduc șansele de succes ale cererii de liberare, ci ar putea fi corelate cu durata de detenție. Aceasta înseamnă că cei care au fost încarcerați mai mult timp au tendința de a avea un număr mai mare de probleme disciplinare.
Conform cercetătorilor, liberarea medicală nu este doar o modalitate de a reduce suferința persoanelor din închisoare, ci și o soluție pentru a combate suprapopularea din penitenciare, economisind astfel resurse pentru departamentele de corecție și statele, prin eliberarea persoanelor care nu mai sunt considerate o amenințare pentru siguranța publicului.
Studiul oferă o privire crucială asupra limitărilor procesului de liberare medicală și subliniază necesitatea îmbunătățirii acestuia pentru a contribui la reducerea condițiilor de suprapopulare din penitenciare, care afectează nu doar persoanele încarcerate, ci și personalul acestora, o problemă gravă care necesită o atenție deosebită.
