Descoperirile misiunii Chang’e-6: Hematit și Maghemit pe Lună
Pe 14 noiembrie 2025, o echipă de cercetare formată din specialiști ai Institutului de Geochimie al Academiei Chineze de Științe și Universitatea Shandong a făcut o descoperire remarcabilă: pentru prima dată, au identificat hematit cristalin (α-Fe2O3) și maghemit (γ-Fe2O3) formate printr-un eveniment major de impact în mostrele de sol lunar recuperate de misiunea Chang’e-6, din Bazinul Sud-Pole–Aitken. Această descoperire oferă dovezi directe bazate pe mostre de materiale extrem de oxidate de pe suprafața lunară, provocând o schimbare de paradigmă în înțelegerea proceselor geochimice care au avut loc pe Lună.
Misterul oxidării lunare
Reacțiile redox sunt esențiale pentru formarea și evoluția planetelor, dar cercetările științifice au arătat că nici fugacitatea oxigenului în interiorul lunar, nici mediul de suprafață nu favorizează oxidarea. Această constatare este susținută de faptul că fierul bivalent (Fe2+) și cel metalic (Fe0) predomină pe Lună, sugerând o stare generală redusă. Cu toate acestea, studiile recente de explorare orbitală, utilizând spectroscopia vizibilă și în infraroșu apropiat, au indicat prezența pe scară largă a hematitului în regiunile de mare latitudine ale lunii.
Dovezi noi din Bazinul SPA
Bazinul Sud-Pole–Aitken, cunoscut drept una dintre cele mai mari și vechi bazine de impact din sistemul solar, constituie un mediu ideal pentru studierea reacțiilor de oxidare. Întoarcerea cu succes a mostrelor de sol din acest bazin de către misiunea Chang’e-6, derulată în 2024, a oferit ocazia de a căuta substanțe foarte oxidate create în urma unor evenimente majore de impact. Pentru prima dată, cercetătorii au identificat granule de hematit de dimensiuni micronice în solul lunar adus de Chang’e-6.
Formarea hematitului și implicațiile pentru magnetismul lunar
Studiul sugerează că formarea hematitului este strâns legată de evenimente majore de impact din istoria lunară. Temperatura extremă generată de impacturi mari vaporizează materialele de suprafață, creând un mediu transitoriu de vapori cu fugacitate mare de oxigen. Această situație duce la desulfurizarea troilitului, iar ionii de fier eliberați sunt apoi oxidați în acest mediu bogat în oxigen, facilitând depunerea vaporilor și formarea hematitului din cristale micronice.
Descoperirile din acest studiu oferă dovezi sample bazate care contribuie la clarificarea puterii magnetice și a istoriei evolutive a anomaliilor magnetice lunare. Această cercetare contestă concepția tradițională că suprafața lunară ar fi complet redusă, oferind indicii esențiale pentru înțelegerea proceselor de oxidație și a mecanismelor care stau la baza unor evenimente de mare impact.
Aceasta este o realizare crucială în avansarea domeniului astronautic și geochimic, contribuind profund la cunoașterea noastră despre evoluția Lunii și fenomenele misterioase asociate cu aceasta.
