Amprenta de carbon a laptelui, măsurată cu precizie în Bangladesh
Un studiu recent a determinat o măsură mai exactă a amprentei de carbon a laptelui produs în Bangladesh, folosind date specifice fermei și ecuații de nivel 2 propuse de Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC). Cercetarea a fost publicată în Journal of Dairy Science.
Datele au fost colectate de la ferma de lapte a Universității Agricole din Bangladesh în perioada 2018–2023. Cercetătorii au calculat emisiile legate de dieta vacilor, inclusiv îngrășămintele pentru cultivarea furajelor, emisiile enterice din digestie și gestionarea gunoiului de grajd. Fermentarea enterică a reprezentat 48% din emisii, furajele 24%, gunoiul de grajd 20%, iar energia pentru operarea fermei 8%.
Conform liniilor directoare standard de evaluare a ciclului de viață, datele au inclus și animalele non-lactante din efectiv, deoarece acestea fac parte din sistemul de producție. Studiul nu a inclus emisiile după ieșirea laptelui din fermă, din lipsă de date privind transportul și procesarea.
În medie, în cei cinci ani, amprenta de carbon a laptelui la nivelul fermei a fost de 5,18 kilograme de carbon per kilogram de lapte. Cercetări anterioare considerau că producția de lactate din Asia de Sud-Est are o amprentă mult mai mare decât cea din SUA sau Europa, unde este de aproximativ 1 kg de carbon per kg de lapte, datorită productivității mai ridicate a vacilor americane și europene, care produc 30–40 de litri de lapte pe zi, față de 4–8 litri în țări precum Bangladesh.
Studiul a demonstrat însă că utilizarea datelor specifice fermei și a ecuațiilor de nivel 2 a condus la o amprentă de carbon cu 27% mai mică față de estimările bazate pe ecuațiile generalizate de nivel 1. În plus, productivitatea vacilor a crescut cu 63% în perioada de cinci ani, ceea ce a dus la o reducere cu 37% a amprentei de carbon. În 2018, vacile produceau în medie 3,53 kilograme de lapte pe zi, iar în 2023 ajunseseră la 5,76 kilograme. Creșterea a fost atribuită selecției genetice și managementului îmbunătățit, precum o dietă echilibrată și gestionarea mai eficientă a furajelor.
Un alt factor important este că fermele din Bangladesh cresc animale atât pentru lapte, cât și pentru carne, spre deosebire de SUA, unde operațiunile sunt de obicei separate. Doar aproximativ 50% din emisiile unei ferme din Bangladesh sunt alocate producției de lapte, față de aproximativ 90% în SUA. Cercetătorii au analizat astfel amprenta de carbon per unitate de nutrient produs, cum ar fi proteinele sau caloriile pentru consumul uman, ceea ce aduce ferma din Bangladesh mai aproape de standardele producătorilor americani.
Această abordare are implicații dincolo de ferma studiată. Amprenta de carbon variază semnificativ între ferme, chiar și în aceeași regiune, iar analiza individuală poate oferi recomandări mai bune pentru alți fermieri. Informațiile precise despre amprenta de carbon devin tot mai importante pe măsură ce preocupările de mediu câștigă teren în comerțul internațional.
