Legislația anti-transgender provoacă suferință psihologică chiar și în statele cu legi favorabile
Legislația care discriminează persoanele transgender și de gen divers poate genera un nivel mai ridicat de suferință psihologică decât experiențele personale de discriminare, potrivit unui studiu realizat de Universitatea Virginia Commonwealth și publicat în American Psychologist.
Cercetarea arată că persoanele transgender și de gen divers resimt suferință psihologică din cauza legilor anti-transgender chiar și atunci când locuiesc într-un stat cu legislație favorabilă acestor comunități.
„Am descoperit că, dincolo de toate celelalte variabile din model, inclusiv experiențele active de discriminare, anxietatea legată de legislația anti-trans determina suferința psihologică”, a declarat Catherine Wall, profesoară asistentă de psihologie și autoarea principală a studiului.
De la 2020, peste 2.000 de legi care discriminează direct sau indirect persoanele transgender și de gen divers au fost propuse la nivel de stat și federal, multe vizând accesul la îngrijire medicală, spații publice și competiții sportive.
Cercetătorii au folosit date dintr-un sondaj realizat în 2024 pe 346 de adulți transgender și de gen divers din Statele Unite, evaluând anxietatea față de legislația anti-trans, experiențele de discriminare, sprijinul social și conexiunea comunitară. Analiza cantitativă a relevat o relație puternică între suferința psihologică și anxietatea față de legislația anti-trans, precum și o relație moderată între anxietatea față de știri și expunerea la știri. Persoanele cu mai puțină conexiune comunitară și sprijin familial au resimțit o suferință psihologică mai mare.
Studiul a constatat că sprijinul familial și cel comunitar au avut relații la fel de puternice cu nivelul de suferință psihologică, ceea ce sugerează că prieteniile și legăturile din afara familiei pot susține bunăstarea mintală a unei persoane transgender la fel de eficient ca legăturile familiale.
„Nu este suficient să privim persoanele trans prin prisma deficitului. Trebuie să analizăm și factorii de rezistență și reziliență”, a spus Wall.
Analiza calitativă a răspunsurilor a arătat că mulți participanți s-au confruntat sau se temeau că vor întâmpina dificultăți în accesarea îngrijirii de afirmare a genului sau în a trăi deschis ca persoană transgender. Mulți au semnalat discriminare și violență în creștere, asociate cu legislația anti-trans, precum și temeri pentru siguranța și bunăstarea lor, indiferent de statul în care locuiau.
„Ai crede că, dacă o persoană locuiește într-un stat cu legi care previn discriminarea, ar putea avea niveluri mai scăzute de suferință psihologică”, a spus Wall. Percepția unei amenințări la nivel național le influența însă starea de suferință, a explicat ea.
Mulți participanți au relatat că au plecat sau intenționează să părăsească statul natal pentru state cu legi favorabile, în timp ce alții au scris că se tem să-și viziteze rudele din state cu legislație anti-trans. Alții și-au exprimat îngrijorarea că statul lor ar putea adopta astfel de legi oricând sau au menționat că se simt privilegiați fie pentru că trăiesc în state favorabile, fie pentru că pot trece drept cisgen în public.
„În multe privințe, participanții noștri care vorbeau despre frică și o exprimau percepeau o mare parte din legislația anti-trans ca pe o amenințare existențială. O amenințare la adresa propriei existențe, a propriei vieți și a vieților tuturor persoanelor trans din jurul lor”, a spus Wall.
În ansamblu, analiza a arătat că sistemele individuale de sprijin sunt deosebit de importante pentru bunăstarea psihologică a participanților. „Înțelegerea rolului potențial benefic al sprijinului social în reziliență este extrem de importantă. Rolul pe care îl joacă sprijinul social poate fi foarte benefic în timp ce persoanele trans navighează acest mediu sociopolitic general”, a spus ea.
Wall a adăugat însă că o suferință psihologică atât de copleșitoare necesită soluții la nivel societal, mai ales pe măsură ce legislația anti-transgender se răspândește: „Pe termen lung, nu va fi suficient să ne concentrăm doar pe factorul de reziliență individuală”.
