Afirmațiile despre dinozauri și animale cu colți în arta rupestră San, puse sub semnul întrebării
De zeci de ani, o idee s-a răspândit în paleontologie: că, înainte ca cercetătorii să înceapă să reconstruiască oase de dinozaur, populațiile indigene San și Basotho din sudul Africii le-ar fi observat și le-ar fi inclus în cântece, mituri și pe pereții peșterilor. O analiză recentă arată însă că aceste afirmații se bazează pe temelii fragile.
Un studiu publicat în Southern African Humanities de David Witelson, de la Universitatea Oxford, examinează două cazuri: un presupus monstru asemănător unui dinozaur și o creatură cu colți inspirată de un dicinodont. Conform studiului, acestea ar reprezenta, de fapt, un incendiu de vegetație personificat și o iluzie creată de două imagini separate.
„Oamenii locali ar fi putut întâlni oase fosile de dinozaur, dar, în absența cunoștințelor științifice, le-ar fi interpretat ca oasele unui monstru mitic sau ale unui dragon”, a explicat Witelson. „Problema este că nu există dovezi reale că populațiile indigene San gândeau fosilele în acest fel.”
Primul caz provine din 2005, când paleontologul Paul Ellenberger și colegii săi au susținut că o formă roșie ciudată ar reprezenta o urmă de dinozaur, iar creatura care ar fi produs-o ar fi fost ființa mitică ǁKhwai-hemm. Studiul lui Witelson arată însă că ǁKhwai-hemm nu era un monstru gigantic, ci un incendiu de vegetație personificat care arde totul în calea sa după ce este păcălit de zeul ǀKaggen. Interpretarea ar fi pornit de la o observație făcută de Ellenberger la vârsta de 12 ani, în 1930.
Al doilea caz apare într-un articol din 2024, care susținea că un artist San ar fi pictat un animal mitologic cu colți, inspirat de fosile de dicinodonți. Studiul se baza pe o copie veche realizată de George Stow și pe informații de la o femeie San pe nume ‘Kou’ke. Witelson arată că imaginile lui Stow sunt cunoscute pentru inexactități, iar relatarea din ‘Kou’ke a fost filtrată prin viziunea lui Stow. O reexaminare a picturii originale, fotografiată și îmbunătățită digital, a arătat că presupusele colți erau de fapt o urmă de vopsea neagră, posibil adăugată ulterior, cu o formă și o poziție care nu corespund unor colți reali. Culoarea gri deschis, considerată tipică pentru colți, provenea din eroziunea care îndepărtase pelicula de ulei de pe vopseaua neagră din altă zonă a panoului.
Chiar dacă ar fi fost o creatură cu colți, miturile nu există izolat, transmise fiind din generație în generație. Nici răspunsurile lui ‘Kou’ke, nici alte mituri San nu menționează animale uriașe cu colți care ar fi cutreierat cândva aceste meleaguri. Imaginea ar reprezenta mai probabil un animal al ploii, o creatură mitică pe care San o vânau pentru a aduce ploaia, bine documentată în arta rupestră și în poveștile din sudul Africii.
Potrivit lui Witelson, problema nu este că populațiile indigene nu ar fi putut observa sau interpreta fosile, ci că oamenii de știință occidentali își impun propria viziune asupra altei culturi fără dovezi. „Riscul în astfel de cazuri este că propria cultură familiară — inclusiv paleontologia — umple golurile în ceea ce știi despre cealaltă cultură”, a spus el. „În acest caz, nu există un geomit despre fosile sau creaturi dispărute. Nu există o fereastră care să ne arate cum gândeau de fapt oamenii San despre fosile.”
