Emisiile ultimului deceniu au agravat valurile de căldură recente din Europa
Un studiu publicat pe 22 septembrie în Geophysical Research Letters arată că gazele cu efect de seră emise după angajamentul asumat în 2015 prin Acordul de la Paris au intensificat valurile de căldură din Europa. Cercetarea a fost realizată de o echipă de la Stanford Doerr School of Sustainability.
„Am găsit dovezi solide că, dacă valul de căldură din vara anului 2025 din Europa ar fi avut loc fără emisiile de după 2015, foarte probabil ar fi fost mai puțin intens”, a declarat Jared Trok, autor principal al studiului și doctorand în știința sistemului Pământului. „Acest rezultat nu este unic pentru valul de căldură din 2025, ci se aplică și celei mai fierbinți săptămâni din fiecare an din Europa, cel puțin din 2021 încoace.”
Cercetătorii au folosit un model de inteligență artificială generativă, antrenat pe modele climatice, pentru a cuantifica dacă emisiile cauzate de om au influențat evenimente meteo specifice din ultimii ani. Studiul indică o probabilitate de peste 99% ca emisiile din acest deceniu să fi intensificat valul de căldură mortal din iunie 2025 din Europa. Estimările arată că emisiile au crescut temperatura medie zilnică în unele regiuni cu aproximativ o treime de grad Celsius.
„Acea modificare de o treime de grad poate părea mică”, a spus Trok, „dar o cantitate mare de literatură arată că modificări mici de temperatură pot avea impacte semnificative asupra daunelor cauzate de aceste evenimente meteo extreme.” Cercetări anterioare ale echipei au arătat că o creștere mică a temperaturii poate spori disproporționat riscul de decese cauzate de căldură în Europa.
Potrivit studiului, aproape o cincime din toate emisiile de dioxid de carbon provenite din arderea combustibililor fosili au fost emise în deceniul de la adoptarea Acordului de la Paris, majoritatea provenind din arderea petrolului, gazului natural și cărbunelui. Sub Acordul de la Paris, aproape 200 de țări s-au angajat să limiteze încălzirea globală cu mult sub 2°C față de nivelurile preindustriale, urmărind totodată eforturi de limitare la 1,5°C.
„Chiar și în cele mai optimiste scenarii pentru reducerea emisiilor, vor exista în viitor mai multe emisii decât în ultimul deceniu de la Acordul de la Paris”, a declarat Noah Diffenbaugh, coautor al studiului și profesor la Stanford Doerr School of Sustainability. „Acest studiu evidențiază că ne putem aștepta ca valurile de căldură extremă pe care le-am experimentat recent să se intensifice și mai mult în anii următori.”
Trok a explicat că dificultatea atribuirii daunelor specifice unor emisii anume ține de raportul semnal-zgomot: „Rolul variabilității naturale aleatorii în evenimentele meteo specifice este mare, ceea ce face dificilă detectarea influenței unei cantități mici de emisii umane.”
Pentru studiu, cercetătorii au antrenat un model de difuzie — un tip de inteligență artificială generativă — folosind date meteo simulate din 10 modele climatice globale, analizând perioada 1850–2100. Modelul a învățat cum variază temperaturile de suprafață din Europa în funcție de diferite niveluri de emisii și condiții meteo, precum presiunea atmosferică și umiditatea solului. Echipa a comparat apoi predicțiile modelului cu decenii de date meteo reale neutilizate la antrenare.
Pentru a testa impactul emisiilor de după Acordul de la Paris, cercetătorii au furnizat modelului condițiile meteo observate care au cauzat cele mai intense valuri de căldură anuale din Europa între 2016 și 2025. Modelul a prezis temperaturile zilnice atât la nivelurile reale de emisii din momentul fiecărui eveniment extrem, cât și la nivelurile mai scăzute din 2015. Intervalul de temperaturi prezise a fost constant mai scăzut la nivelurile de emisii din 2015 pentru cele mai intense valuri de căldură anuale din Europa din 2021 încoace, suprapunerea minimă între aceste intervale oferind dovezi solide că emisiile de după 2015 au intensificat valurile de căldură.
Cercetătorii au testat și dacă emisii chiar mai mici ar fi putut afecta intensitatea valului de căldură din iunie 2025, găsind un nivel ridicat de încredere pentru totaluri echivalente cu doar o optime din toate emisiile cauzate de om de la 1800 încoace.
„Bazându-mă pe experiența mea cu metode tradiționale precum modelele climatice globale, v-aș fi spus că zgomotul variabilității naturale face detectarea influenței acelui nivel de emisii asupra unui eveniment meteo specific foarte incertă”, a declarat Diffenbaugh. „Faptul că un model de difuzie antrenat pe aceleași modele climatice și apoi alimentat cu date meteorologice reale reușește să distingă semnalul de zgomot reprezintă un pas important înainte.”
