Chiar și o urmă de semnificație crește motivația, arată un studiu
Un studiu publicat în 2026 în revista Psychological Science arată că oamenii sunt mai motivați să facă o activitate atunci când rezultatul ei este păstrat, chiar dacă valoarea acelui rezultat este minimă. Cercetarea, semnată de Fan Yang, profesor asociat de cercetare la University of Chicago, și de Yilin Liu, acum doctorand la University of Texas at Dallas, a cuprins patru experimente la care au participat copii cu vârste între 4 și 9 ani și adulți.
În cadrul studiilor, participanților li s-au dat piese de puzzle pe care le puteau folosi pentru a crea forme. Într-o variantă, formele urmau să fie păstrate într-o cutie, iar în alta urmau să fie distruse. Atât copiii, cât și adulții au preferat să joace jocul atunci când creațiile lor erau păstrate, iar în unele situații au renunțat complet să mai construiască ceva când li se spunea că rezultatul va fi aruncat.
Participanții s-au arătat chiar dispuși să plătească pentru a juca, oferind un autocolant, dacă formele lor urmau să fie păstrate. În schimb, când au urmărit altă persoană creând o formă, fără a o realiza ei înșiși, disponibilitatea de a renunța la autocolant a scăzut. Potrivit cercetătorilor, este important ca obiectul să fie creat personal pentru ca oamenii să îi acorde valoare.
Un ultim experiment a urmărit dacă distracția singură poate susține motivația în activități fără un rezultat durabil, precum construirea de castele de nisip. Deși participanții, copii și adulți deopotrivă, au fost mai dispuși să creeze atunci când li s-a spus că scopul este să se distreze, bucuria nu a compensat complet lipsa semnificației atunci când li se spunea că opera lor va fi distrusă.
Fan Yang explică faptul că distracția și semnificația se compensează parțial, dar influențează împreună comportamentul: una ține de soarta rezultatului, cealaltă de proces. Ea consideră că aceste concluzii pot contracara viziunile pesimiste sau nihiliste, pentru că oamenii pot continua să se implice în activități care nu durează veșnic dacă se concentrează și asupra procesului.
În opinia cercetătorilor, aceeași idee funcționează și invers: dacă o activitate nu este plăcută, atenția se poate muta spre semnificația ei, prin întrebări precum unde ajunge munca depusă, ce rămâne în urmă sau pe cine afectează. Yilin Liu spune că studiul poate fi un punct de plecare pentru ca oamenii să își analizeze propriile surse de semnificație.
Fan Yang subliniază că nevoia de semnificație nu este un lux rezervat unor persoane care au deja totul, ci o nevoie fundamentală, prezentă pretutindeni, asemenea aerului. Ea adaugă că, atunci când copiii îi arată ceva, indiferent cât de ocupată este, își amintește să privească, pentru că acest gest simplu contează enorm pentru cel care a creat acel lucru.
