Valurile de căldură de pe uscat încep mai devreme și se dezvoltă mai rapid, arată o analiză globală
Un nou studiu publicat în Nature Climate Change arată că valurile de căldură de pe suprafața uscatului la nivel mondial încep mai devreme, se încheie mai târziu și se produc pe perioade mai lungi, în timp ce primul val de căldură al sezonului tinde recent să se instaleze mai rapid. Cercetarea, condusă de specialiști de la Grădina Botanică din China de Sud a Academiei Chineze de Științe, demonstrează că încălzirea globală modifică nu doar frecvența, intensitatea și persistența valurilor de căldură, ci și momentul apariției și viteza lor de dezvoltare.
Echipa de cercetare a analizat date climatice globale din perioada 1979–2023, examinând schimbările în datele de început și de sfârșit ale valurilor de căldură sezoniere, durata sezonului și viteza de instalare a primului val de căldură din fiecare sezon.
Sezoanele valurilor de căldură se extind
Cercetătorii au constatat că, în medie, primul val de căldură începe cu 3,29 zile mai devreme pe deceniu, în timp ce ultimul val de căldură se încheie cu 5,41 zile mai târziu pe deceniu, extinzând sezonul valurilor de căldură cu 8,71 zile pe deceniu. Pe parcursul celor 45 de ani analizați, primul val de căldură a avansat cu aproximativ două săptămâni, ultimul val de căldură s-a produs cu circa 24 de zile mai târziu în cursul anului, iar sezonul valurilor de căldură s-a lungit cu aproximativ 39 de zile.
La nivelul suprafețelor uscate la nivel global, 72% au înregistrat o tendință de apariție mai timpurie a valurilor de căldură, 79,6% o tendință de încheiere mai tardivă, iar 92,1% o tendință de lungire a sezonului valurilor de căldură. Cele mai pronunțate modificări au fost observate în zonele aride.
Cercetătorii au clasificat primul val de căldură al fiecărui sezon în funcție de viteza de instalare — rapidă, moderată sau lentă — pe baza momentului relativ al vârfului de temperatură din cadrul fiecărui eveniment.
Instalarea rapidă crește riscurile
În perioada 2001–2023, proporția primelor valuri de căldură cu instalare rapidă în zonele afectate de astfel de fenomene a crescut semnificativ, indicând o tendință recentă spre o instalare mai rapidă. Aceste constatări sugerează că riscurile asociate valurilor de căldură depind nu doar de cât de ridicate devin temperaturile și cât durează evenimentele, ci și de momentul în care acestea sosesc și de viteza cu care se dezvoltă.
Studiul a mai relevat că sezoanele mai lungi de valuri de căldură expun culturile agricole la temperaturi extreme pe perioade extinse. Între 2001 și 2023, proporția suprafețelor cultivate expuse valurilor de căldură în etape critice de reproducere, precum înflorirea și formarea mătăsii, a crescut cu 1,6% până la 13,3% pentru mai multe culturi majore, comparativ cu perioada 1979–2000. Expunerea la valurile de căldură s-a extins de asemenea în etape mai timpurii și mai târzii de dezvoltare a culturilor.
Implicații pentru evaluarea riscurilor
„În trecut, ne-am concentrat în principal asupra faptului dacă valurile de căldură devin mai frecvente, mai puternice și mai lungi. Studiul nostru arată suplimentar că și momentul apariției și viteza de instalare se modifică. Dacă valurile de căldură sosesc mai devreme și se dezvoltă mai rapid, timpul disponibil pentru ca societățile și ecosistemele să se pregătească și să se adapteze ar putea deveni și mai scurt”, a declarat Xu Wenfang, primul autor al studiului și unul dintre autorii corespondenți.
Potrivit cercetătorilor, studiul oferă perspective noi asupra schimbărilor globale ale valurilor de căldură, evidențiind momentul apariției și viteza de dezvoltare ca aspecte importante ale riscului climatic. Constatările oferă dovezi științifice pentru îmbunătățirea sistemelor de monitorizare și alertă timpurie a căldurii extreme.
Alături de intensitatea și durata temperaturilor, momentul începerii și încheierii valurilor de căldură, precum și viteza cu care primul val al sezonului atinge vârful de temperatură, ar putea fi luate în considerare în monitorizarea căldurii și evaluarea riscurilor. Astfel de informații ar putea contribui la îmbunătățirea evaluării riscurilor și la susținerea strategiilor de adaptare în domeniile sănătății publice, agriculturii, gestionării ecosistemelor și aprovizionării cu energie, au adăugat cercetătorii.
