Vânătoarea nu explică declinul păsărilor din Europa, arată un studiu
Vânătoarea nu este principala cauză a declinului populațiilor de păsări din Europa, potrivit unui nou studiu realizat de University College Dublin, în colaborare cu institutul spaniol de cercetare Instituto de Investigación en Recursos Cinegéticos (IREC).
Cercetătorii au analizat tendințele populaționale pentru 256 de specii de păsări din nouă țări europene, printre care Irlanda și Regatul Unit, și nu au găsit nicio asociere semnificativă statistic între statutul legal de vânătoare al unei specii și probabilitatea ca aceasta să fie în declin.
Studiul, publicat în revista Global Ecology and Conservation, a urmărit tendințele naționale ale populațiilor de păsări pe parcursul a două decenii, alături de factori precum statutul legal de vânătoare, protecția de conservare, strategia de cuibărit, habitatul agricol și intensitatea agriculturii.
„Rezultatele noastre sugerează că indicatorii legați de vânătoare, singuri, nu explică tiparele la scară largă ale declinului populațiilor de păsări din Europa”, a declarat profesorul asociat Barry J. McMahon de la Școala de Agricultură și Știința Alimentelor din cadrul UCD.
„Aceasta este o distincție importantă, pentru că nu înseamnă că vânătoarea nu are niciun efect asupra speciilor sau populațiilor individuale. Mai degrabă, arată că relația este mai complexă decât simplul fapt că o specie poate fi vânată legal”, a precizat dr. Eva de la Peña, cercetător postdoctoral și autoare a studiului.
Cercetătorii au clasificat speciile din Spania, Franța, Ungaria, Irlanda, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Suedia și Regatul Unit ca fiind în declin sau nu și au examinat dacă statutul legal de vânătoare era asociat cu aceste tendințe, ținând cont de alți factori ecologici și de politică.
Analiza nu a identificat nicio asociere semnificativă statistic între statutul de vânătoare la nivel național și declinul populațiilor. O a doua analiză a examinat speciile vânabile din șase țări, folosind nivelurile medii anuale de recoltare ca măsură generală a presiunii vânătorii. Nici aceasta nu a găsit o relație semnificativă între nivelurile de recoltare și declinul populațiilor.
În managementul faunei sălbatice, nivelurile de recoltare se referă la procentul specific de animale permise a fi eliminate dintr-o populație prin vânătoare, pentru menținerea echilibrului ecologic.
Studiul a identificat și alți factori asociați cu tendințele populaționale. Păsările care beneficiază de protecție specială de conservare în baza Anexei I a Directivei Păsări a UE au fost asociate cu o probabilitate mai mică de declin, în timp ce păsările care cuibăresc la sol au avut o probabilitate mai mare de declin.
Cercetătorii au subliniat că măsurătorile la nivel național ale statutului de vânătoare și ale recoltării nu surprind diferențele de presiune locală a vânătorii, condițiile de habitat sau managementul conservării. Statutul legal de vânătoare indică dacă vânătoarea este permisă, dar nu și câte păsări sunt efectiv vânate, unde are loc vânătoarea sau care este intensitatea acesteia. Acești factori pot varia considerabil între specii și țări.
Cercetătorii au remarcat că populațiile deja afectate de factori precum pierderea habitatului sau succesul reproducător scăzut pot fi mai vulnerabile la presiuni suplimentare. Aceștia au concluzionat că sunt necesare date mai detaliate privind intensitatea vânătorii, demografia și tendințele populaționale locale pentru a înțelege când și unde vânătoarea poate afecta populațiile de păsări.
