Lacunele științifice care alimentează conflictele pentru apă din Africa
Conflictele legate de resursele de apă din Africa ar putea fi mai puțin cauzate de lipsa efectivă de apă, cât de incertitudinea privind volumul disponibil în condiții climatice extreme, precum secetele, și modul în care acesta s-ar putea schimba. Aceasta este concluzia unui comentariu publicat în Nature Sustainability de cercetătorul Essam Heggy, de la USC Viterbi School of Engineering și co-fondator al USC Water ReUse and Resource Recovery Center, împreună cu alți autori.
Potrivit autorilor, unul dintre cele mai puternice instrumente de prevenire a conflictelor nu se află la masa negocierilor, ci în modelele matematice folosite pentru a înțelege apa. Heggy descrie situația ca o „criză a incertitudinii”: atunci când statele împart resurse finite de apă și hidroenergie, dar nu dispun de estimări fiabile și acceptate în comun, fiecare parte poate percepe necunoscutul ca o amenințare existențială.
Bazine transfrontaliere și exemple precum Nilul
Africa găzduiește 63 de bazine fluviale transfrontaliere care susțin peste un miliard de oameni, inclusiv bazinele Congo, Niger și Zambezi. Bazinul fluviului Nil este un exemplu central: Etiopia, Sudanul și Egiptul depind de fluviu pentru nevoi diferite, adesea concurente, țările din amonte urmărind dezvoltarea hidroenergetică, în timp ce comunitățile din aval depind de debite constante de apă.
În cercetări anterioare, Heggy și colaboratorii săi au analizat modul în care seceta prelungită ar putea afecta operarea marilor baraje și distribuția resurselor de apă și hidroenergie, pe fondul fluctuațiilor hidroclimatice tot mai mari de pe continent.
Lipsa cercetării africane în publicațiile de prestigiu
Autorii semnalează că cercetarea riguroasă și reproductibilă dedicată acestor resurse comune este subreprezentată în revistele științifice de prestigiu. Această lacună poate avea consecințe riscante: când studiile locale evaluate de colegi sunt greu de găsit în publicațiile importante, guvernele se pot orienta tot mai mult către firme private de consultanță sau grupuri de interese, ale căror priorități nu se aliniază întotdeauna cu interesul public.
Deși sfaturile acestor grupuri pot fi utile pentru nevoi imediate, ele nu acoperă întotdeauna pe termen lung schimbările climatice, disponibilitatea apei și a hidroenergiei și dinamica bazinelor fluviale.
Modele deschise și reproductibile ca bază pentru cooperare
Soluția începe, în viziunea autorilor, cu date deschise și modele numerice reproductibile. Modelarea numerică și hidroclimatică avansată poate simula circulația apei prin bazinele fluviale și potențialul de producere sustenabilă a hidroenergiei în diferite scenarii climatice și de management. Cuantificând disponibilitatea apei, tiparele de curgere, condițiile de secetă și impactul potențial al deciziilor privind infrastructura, aceste modele pot transforma o resursă incertă într-una măsurabilă.
În loc să se bazeze pe narative concurente despre cine are dreptul la apa unui fluviu, guvernele ar putea folosi modele transparente și reproductibile pentru a evalua modul în care diferite decizii ar afecta țările dintr-un bazin comun, în diferite scenarii climatice. În bazinul Nilului, de exemplu, modelarea poate ajuta la evaluarea modului în care operarea barajelor în timpul secetelor prelungite ar putea echilibra nevoia Etiopiei de hidroenergie cu nevoia Egiptului de apă în aval.
Un apel către revistele științifice
În comentariul publicat în Nature Sustainability, autorii îndeamnă marile reviste științifice să își consolideze implicarea editorială față de cercetarea africană privind apa, inclusiv prin extinderea expertizei editoriale și încurajarea cercetării orientate spre soluții, bazată pe date locale și monitorizare la fața locului.
Autorii susțin că o vizibilitate mai mare a acestei cercetări ar putea asigura că negocierile privind resursele comune de apă sunt ghidate de dovezi științifice, nu de incertitudine și narative concurente. „Diplomația bazată pe dovezi depinde de știință”, argumentează Heggy. Prin reducerea incertitudinii cu ajutorul științei deschise și reproductibile, cercetătorii pot crea fundația științifică necesară cooperării înainte ca disputele legate de apă să devină crize, oferind țărilor un set comun de fapte de la care să pornească.
