O hartă a viitoarelor descoperiri: unde mai lipsesc fosilele marine
Cercetătorii Thomas A. Neubauer, de la Colecțiile de Istorie Naturală ale Statului Bavarez (SNSB), și Mathias Harzhauser, de la Muzeul de Istorie Naturală din Viena, au publicat în revista Science Advances un studiu care cartografiază distribuția spațială a tuturor descoperirilor de fosile de animale din mediile marine de mică adâncime din ultimii 540 de milioane de ani. Pentru prima dată, aceștia au marcat pe o hartă mondială zonele în care datele despre fosile lipsesc.
Fosilele oferă o fereastră spre trecutul îndepărtat al Pământului, permițând reconstituirea animalelor și plantelor dispărute, precum și a ecosistemelor din care acestea au făcut parte. Însă registrul fosilifer este incomplet: fosilizarea este un proces rar, iar doar o mică parte a organismelor rămân păstrate în acest mod. În plus, ca fosilele să poată fi descoperite, stratele geologice din diferite epoci trebuie să fie accesibile astăzi. Din acest motiv, cunoștințele despre viața din trecut sunt distribuite inegal între epocile geologice și regiunile geografice.
Întrucât săpăturile paleontologice sunt extrem de costisitoare și de lungă durată, este important ca eforturile să fie concentrate acolo unde există șanse mari de a obține informații noi. Pentru a sprijini acest demers, cei doi paleontologi au căutat în arhivele Bazei de Date de Paleobiologie (PBDB), o bază de date majoră, accesibilă gratuit, care reunește o parte semnificativă din informațiile paleontologice publicate.
Cercetătorii au cartografiat toate zonele marine de mică adâncime din istoria Pământului care, conform PBDB, conțin date despre fosile. Totodată, au urmărit tendințele istorice ale cercetării paleontologice asupra acestui habitat, documentând ritmul în care investigațiile din anumite regiuni au produs informații noi de-a lungul deceniilor și secolelor. Aceste date au fost corelate cu informații geologice din baza de date Macrostat.
Analiza a arătat că Era Mezozoică (acum aproximativ 252 până la 66 de milioane de ani) și Era Paleozoică (acum aproximativ 539 până la 252 de milioane de ani) sunt deosebit de bine studiate. Neubauer și Harzhauser nu se așteaptă la o creștere semnificativă a informațiilor în urma descoperirilor de fosile din aceste perioade în viitorul apropiat.
În schimb, registrul fosilifer este cel mai incomplet pentru istoria mai recentă a Pământului. Deși există deja un volum bogat de dovezi, analizele cercetătorilor indică faptul că multe alte descoperiri sunt de așteptat din depozitele marine de mică adâncime ale Erai Cenozoice, care a început acum 66 de milioane de ani. Pentru a îmbunătăți înțelegerea acestei perioade, cercetătorii au identificat zone de pe glob unde este probabil să fie descoperite fosile ale unor specii necunoscute anterior și unde stratele geologice relevante sunt accesibile.
„Faptul că multe regiuni ale Pământului rămân neexplorate oferă speranța unor descoperiri noi valoroase”, spune paleobiologul Neubauer de la SNSB. „Dar tocmai pentru că extinderea registrului fosilifer este destul de dificilă și progresează lent, lucrarea noastră poate ajuta cercetătorii din întreaga lume să-și concentreze eforturile asupra acestor zone încă larg neexplorate. Oferim un ghid valoros pentru planificarea proiectelor viitoare și a campaniilor de săpături. Același lucru este valabil și pentru examinarea colecțiilor muzeale existente, care așteaptă analiza științifică. Printr-o prioritizare sensibilă, putem umple strategic lacunele din registrul fosilifer.”
