Valurile de frig de iarnă devin tot mai blânde, arată un studiu
Un nou studiu publicat în revista Geophysical Research Letters arată că perioadele prelungite de temperaturi extrem de scăzute dintre noiembrie și martie au devenit mai puțin frecvente și mai puțin intense în emisfera nordică începând din 1980. Cercetarea a analizat modul în care aceste episoade de frig s-au schimbat de-a lungul a peste patru decenii.
Evenimente precum „Beast from the East”, care a afectat Regatul Unit și Europa în februarie și martie 2018, aducând furtuni severe, ninsori și vânturi aspre, ilustrează tipul de val de frig analizat. Pe măsură ce clima se schimbă și temperaturile medii cresc, severitatea acestor episoade de frig extrem este afectată.
La nivelul întregii emisfere nordice, numărul zilelor cu valuri de frig a scăzut cu aproximativ 20 de zile pe deceniu. În Europa, frecvența valurilor de frig regionale scade cu aproape o zi în fiecare an. Intensitatea acestor episoade a scăzut cu 0,3°C pe deceniu la nivelul emisferei nordice, în timp ce în Europa valurile de frig devin mai calde cu 0,6 până la 0,9°C pe deceniu. Rate similare de încălzire au fost observate în America de Nord și Asia de Est.
Valurile de frig de amploare din emisfera nordică apar ca urmare a pătrunderilor de aer rece cauzate de meandrele jetului polar. Acest curent de vânturi puternice din troposfera superioară acționează ca o barieră care menține aerul rece în regiunile polare. Atunci când jetul polar devine sinuos, bariera este perturbată, permițând aerului rece să se deplaseze spre ecuator și determinând scăderea temperaturilor la suprafață.
Deoarece Arctica este mai sensibilă la schimbările climatice, cu temperaturi care cresc mai rapid decât în restul lumii, numeroase teorii anterioare sugerau că acest lucru ar putea duce la valuri de frig mai frecvente și mai intense. Studiul actual arată însă efectul invers: valurile de frig devin mai blânde pe măsură ce temperaturile generale cresc.
Cercetătorii au examinat și modul în care aceste valuri de frig ar fi afectate dacă încălzirea pe termen lung legată de schimbările climatice ar fi eliminată din calcule. În acest scenariu, s-a analizat modul în care schimbările rămase în variabilitatea temperaturii afectează comportamentul valurilor de frig. În majoritatea cazurilor, valurile de frig nu au prezentat modificări detectabile atunci când încălzirea de fond a fost eliminată.
Totuși, în nordul Americii de Nord, valurile de frig s-au dovedit a fi mai puțin severe chiar și în acest scenariu. Studiul relevă că în această regiune valurile de frig devin semnificativ mai puțin frecvente, intense și persistente chiar și atunci când impactul schimbărilor climatice este eliminat din calcule. Cercetătorii sugerează că acest lucru este legat de scăderea variabilității temperaturii în America de Nord din cauza pierderii gheții marine, un efect evidențiat și în studii anterioare. Cu alte cuvinte, pierderea gheții marine ar putea determina ca extremele reci să se încălzească mai repede decât extremele calde.
Persistența valurilor de frig în nordul Americii de Nord și în sudul Europei scade cu aproximativ o zecime de zi în fiecare an. De asemenea, suprafața acoperită de valurile de frig în nordul Americii de Nord se reduce cu fiecare deceniu.
Rezultatele arată că, pe măsură ce temperaturile continuă să crească, valurile de frig experimentate acum câteva decenii devin tot mai rare în mare parte din emisfera nordică, iar zilele reci și ninsoase de iarnă din trecut devin tot mai neobișnuite pentru mulți oameni.
