Termenul de valabilitate, folosit ca scurtătură mentală pentru a aprecia cât de natural este un aliment
Consumatorii tind să considere că alimentele cu termen de valabilitate mai scurt sunt mai naturale și mai sănătoase, chiar și atunci când acest criteriu nu este un indicator real al calităților respective. Concluzia aparține unui studiu realizat de UBC Sauder School of Business și publicat în Journal of Consumer Psychology.
Cercetarea, intitulată „Naturalness against environment-friendliness: The impact of shelf life on food perceptions and purchase decisions”, a fost coordonată de dr. Yann Cornil, profesor asociat la UBC Sauder, împreună cu dr. Dan Liu de la Jinan University și dr. Xiaobing Xu de la Hainan University.
Într-unul dintre experimente, participanții au comparat chipsuri de cartofi cu termen de valabilitate de cinci luni și, respectiv, de nouă luni. Varianta cu termen mai scurt a fost evaluată ca mai naturală și mai sănătoasă, în timp ce produsul cu valabilitate mai lungă a fost perceput ca mai prietenos cu mediul și mai util pentru reducerea risipei.
Într-un alt experiment, participanții au ales între sosuri de paste cu termen de valabilitate de un an și de trei ani. Când li s-a subliniat importanța consumului de alimente naturale, aproape 70% au ales produsul cu valabilitate de un an. Când accentul a căzut pe protecția mediului, proporția a scăzut la 43%.
Chiar și atunci când li s-a arătat că termenul mai lung se datorează exclusiv ambalajului performant, participanții au preferat maioneza cu valabilitate mai scurtă atunci când naturalness-ul conta. La fel s-a întâmplat și în cazul a două batoane de granola cu ingrediente și informații nutriționale aproape identice, dar cu termene de valabilitate diferite.
„Oferim toate informațiile necesare pentru o alegere rațională. Oferim liste de ingrediente. Oferim informații nutriționale. Dar este mult de procesat”, explică dr. Yann Cornil. El spune că participanții la studiu se bazează pe „indicii periferice”, precum termenul de valabilitate, ambalajul și marketingul.
Studiul este considerat oportun în contextul în care aproximativ 46% din aportul caloric zilnic al canadienilor provine din alimente ultraprocesate, iar în Statele Unite proporția este de circa 55%.
Cornil observă că știința nutriției s-a deplasat de la preocuparea pentru alimentele bogate în grăsimi și zahăr către cele foarte procesate. Atunci când consumatorii consideră un aliment natural, îl percep în general ca sănătos, iar alimentele cu termen de valabilitate mai lung le apar ca mai puțin naturale.
„Într-o anumită măsură au dreptate, pentru că, cu cât prelungești mai mult termenul de valabilitate al unui aliment, cu atât este mai probabil să fi trecut prin tehnici de ultraprocesare… dar nu neapărat”, spune Cornil. El explică faptul că ambalajele s-au îmbunătățit dramatic, iar conservarea alimentelor a beneficiat de aceste progrese, la fel cum s-a întâmplat cu refrigerarea acum 60 de ani.
Cu toate acestea, consumatorii supraestimează relația dintre termenul de valabilitate și naturalness, ceea ce poate duce la risipă alimentară inutilă. „Căutând alimente naturale, consumatorii tind să prefere alimentele cu termen de valabilitate mai scurt, deși cele cu termen mai lung ar putea fi la fel de bune, la fel de sănătoase și de naturale, așa cum arătăm în lucrare”, afirmă Cornil. „Prin urmare, încercând să aleagă alimente naturale, riscă să aleagă alimente pe care le vor risipi pentru că au prea puțin timp să le consume.”
Cornil spune că consumatorii înțeleg greșit termenul de valabilitate și aruncă alimente care sunt încă bune de consumat. Drept urmare, unii producători indică pe ambalaj că alimentele pot fi consumate în siguranță și după data de expirare, deși mai notează că producătorii mai puțin scrupuloși ar putea profita de faptul că oamenii trebuie să recumpere produsele mai des.
Studiul este primul de acest tip care demonstrează tensiunea dintre prietenia față de mediu și naturalness, precum și puterea euristicii termenului de valabilitate. „Faptul că găsim acest efect chiar și atunci când oferim informații nutriționale și chiar când le explicăm consumatorilor că ambalajul este responsabil pentru termenul mai lung, nu procesarea, este cu adevărat interesant”, spune Cornil.
