Specii marine invazive favorizate de creșterea nivelului mării
Peste două treimi din noile zone de coastă inundate la nivel global ar putea deveni habitate potrivite pentru 122 de specii marine non-native, printre care crabul chinezesc, ostrea pacifică și crevetul tigru asiatic, până la mijlocul și sfârșitul acestui secol, arată un studiu publicat în Nature Ecology & Evolution.
Cercetarea identifică regiuni costiere cu risc ridicat, inclusiv estul Statelor Unite, Golful Mexic, țărmurile care mărginesc Marea Nordului, sud-estul Chinei și nordul Australiei. Invațiile biologice reprezintă o cauză majoră a pierderii biodiversității și a transformării ecosistemelor. Deși studiile anterioare au analizat modul în care schimbările climatice pot modifica distribuția speciilor, potențialul speciilor marine non-native de a se răspândi pe terenuri costiere nou inundate de creșterea nivelului mării nu a fost evaluat la nivel global.
Estuarele pot fi deosebit de vulnerabile, deoarece conectează uscatul cu marea și sunt centre de activitate umană. Qiang Lin, Xuan Liu și colegii lor au modelat distribuțiile viitoare ale 122 de specii de animale marine non-native deja stabilite, inclusiv crabul albastru atlantic, crabul verde european și steaua de mare nord-pacifică, în scenarii climatice care proiectează continuarea creșterii nivelului mării.
Într-un scenariu de emisii moderate (SSP2–4.5), nivelul mediu global al mării este proiectat să crească cu 20 cm până în 2050 și cu 56 cm până în 2100. Autorii estimează că între 290.000 și 470.000 de kilometri pătrați de teren costier nou inundat ar putea deveni habitat potrivit pentru aceste specii. Aceasta echivalează cu o suprafață aproximativ cât Italia la limita inferioară și cât Suedia la limita superioară a estimării, în special în estuarele de latitudine medie.
În toate scenariile, speciile invazive au fost proiectate să poată coloniza mai mult de două treimi din terenul costier inundat în regiunile în care sunt deja stabilite. Invadatorii marini ar urma să se răspândească cel mai extins în zonele apropiate de estuare, unde terenul nou inundat este probabil să ofere habitat potrivit.
Constatările relevă o cale de invazie biologică trecută cu vederea până acum și subliniază necesitatea integrării creșterii nivelului mării în evaluările riscului de invazie. Potrivit autorilor, monitorizarea timpurie și strategiile de gestionare pot ajuta la limitarea efectelor asupra biodiversității, productivității pescăriilor și altor servicii ecosistemice din regiunile costiere. Totuși, ei avertizează că incertitudinile persistă și că habitatele nou inundate nu vor susține întotdeauna o colonizare rapidă.
