Parcarea, un paravan pentru discriminarea anti-musulmană în autorizarea lăcașurilor de cult
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din California, Santa Cruz și UCLA arată că moscheile nou propuse se confruntă cu o opoziție semnificativ mai mare decât bisericile din apropiere, iar disputele legate de parcare sunt invocate disproporționat în cazul comunităților musulmane. Publicată în Journal of the American Planning Association, cercetarea sugerează că aceste obiecții procedurale pot masca prejudecăți anti-musulmane.
Studiul a analizat 107 moschei nou construite, fiecare cu o biserică nou construită în apropiere pentru comparație. Aproximativ 20% dintre moschei s-au confruntat cu opoziție, parcarea fiind invocată în mai mult de jumătate dintre aceste cazuri. În comparație, doar 5 dintre cele 107 biserici noi au întâmpinat opoziție raportată, iar parcarea nu a fost menționată în niciunul dintre aceste cazuri.
Deși majoritatea moscheilor și bisericilor ofereau mai multe locuri de parcare decât impuneau autoritățile locale — o capacitate mediană de 113% din cerință pentru moschei și 107% pentru biserici — moscheile s-au confruntat frecvent cu contestații suplimentare. Cercetătorii au examinat și înregistrări publice ale ședințelor consiliilor locale și au intervievat planificatori, oficiali aleși și lideri religioși din patru regiuni ale Statelor Unite.
Mark Fathi Massoud, profesor de științe politice și studii juridice la UC Santa Cruz și autor principal al studiului, explică modul în care frica de religie și cea legată de parcare se combină: „Pui religia și parcarea împreună și rezultă această conflagrație de emoții, foarte viscerală pentru oameni. Încercăm să scoatem la suprafață această visceralitate a parcării și a religiei și felul în care se întâlnesc, chiar și în orașe progresiste.”
Interviurile și documentele publice arată cum plângeri privind dimensiunea parcărilor, căile de acces sau hidranții puteau întârzia sau bloca construcția moscheilor, oferind în același timp o aparență de legitimitate prejudecăților subiacente. Zahra Billoo, directoare executivă a CAIR-San Francisco și partener comunitar în cercetare, numește acest tipar „paravanul parcării”.
În unele situații, oficialii locali au impus cerințe arbitrare: studii suplimentare de parcare, angajarea de ingineri de trafic sau consultanți, ori construirea mai multor locuri de parcare. Într-un caz, planificatorii au cerut dimensiunile covorașelor de rugăciune pentru a determina câte locuri de parcare să impună. Într-altul, un oraș a modificat codul de zonare pentru a dubla cerința de parcare după ce o moschee a depus cererea de autorizație.
„Pe măsură ce moscheile propuse sunt întârziate, comunitățile musulmane trebuie să strângă bani suplimentari pentru studii suplimentare”, spune Massoud. „Între timp, costurile de construcție cresc în toată țara, așa că trebuie să strângă și mai mulți bani, ceea ce deseori întârzie sau împiedică complet proiectele. Parcarea poate opri efectiv oamenii să construiască lăcașuri de cult importante pentru mulți.”
Transcripturile ședințelor consiliilor locale arată că multe plângeri legate de parcare au fost formulate în timpul unor audieri în care alți membri ai comunității au exprimat microagresiuni sau agresiuni directe la adresa musulmanilor. Unii au numit moscheile o „amenințare” pentru valoarea proprietăților, iar o persoană a spus că auzind zilnic chemarea la rugăciune ar fi supărător.
Deși legi americane precum Primul Amendament și Religious Land Use and Institutionalized Persons Act (RLUIPA) interzic discriminarea religioasă în dezvoltarea terenurilor, liderii musulmani au ezitat adesea să apeleze la sistemul juridic pentru a-și proteja drepturile, dorind să mențină relații pozitive cu orașul lor. Cu toate acestea, aproape 40% dintre investigațiile federale RLUIPA privind orașe și localități îi implică pe musulmani, care reprezintă doar 1,1% din populație.
„Multe comunități de moschei cu care am discutat au fost reticente chiar să menționeze RLUIPA, pentru că simțeau că i-ar înstrăina pe colegii din oraș cu care aveau nevoie să colaboreze ulterior”, spune Massoud.
Cercetătorii au descoperit acest tipar în comunități din toată țara, indiferent de orientarea politică. Adam Millard-Ball, profesor de planificare urbană la UCLA și coautor, notează că orașele liberale tind să ofere mai multe oportunități de participare publică la audieri, oferind oamenilor mai multe modalități de a obiecta.
Pentru a combate această formă de discriminare, cercetătorii propun eliminarea cerințelor minime de parcare, pentru a înlătura un mecanism al prejudecății. Ei recomandă ca personalul municipal să aprobe majoritatea lăcașurilor de cult noi care respectă codurile de zonare, în loc să trimită deciziile către audieri publice. Recomandarea lor se aliniază apelurilor altor planificatori de a elimina cerințele minime de parcare pentru a încuraja un sistem de transport mai durabil și mai sănătos.
