O nouă perspectivă asupra tânărului Isaac Newton
Isaac Newton este de obicei prezentat ca un savant solitar, cu o concentrare intensă, obsedat de putere și profund egocentric. Însă o nouă carte semnată de istoricii Jed Buchwald și Mordechai Feingold de la Caltech propune o imagine mai nuanțată a primelor două decenii din cariera sa, până la publicarea lucrării Principia Mathematica în 1687, când Newton avea 44 de ani.
Folosind scanări recent digitalizate ale scrierilor timpurii ale lui Newton, cei doi autori conturează portretul unui tânăr polimat curios și sociabil, ale cărui interese erau adesea trecătoare. „Ce m-a frapat este măsura în care Newton nu a fost întotdeauna cel care a ajuns să fie”, spune Feingold. „Este cu siguranță un intelectual de prim rang, un geniu, dacă vreți să folosim acest clișeu, dar este mult mai complex și mai interesant decât îl prezintă multe relatări. Putea fi sociabil și colegial și era un savant universal într-un anumit sens, chiar dacă îi lipsea baza în multe domenii.”
Cartea și argumentul central
Cartea celor doi, The Winding Trail to Newton’s Principia Mathematica, a fost publicată pe 29 septembrie de Princeton University Press. Principia este prima lucrare publicată care stabilește fundamentul matematic al teoriei mecanicii clasice, explicând legile fizice fundamentale care guvernează mișcarea și gravitația.
Dincolo de a contesta portretul standard al lui Newton la începutul carierei, autorii susțin că fundamentele axiomelor din Principia — cele trei legi ale mișcării — erau idei comune ale epocii, pe care Newton le-a restructurat. Mai mult, notează autorii, înainte de o vizită crucială a astronomului și matematicianului Edmond Halley în 1684, Newton s-a ocupat doar sporadic de mecanica cerească, adică de studiul mișcării obiectelor astronomice, inclusiv al atracției gravitaționale dintre ele. În timpul discuțiilor lor, Halley i-a adresat lui Newton o întrebare despre orbitele planetare, punând astfel în mișcare lucrarea Principia. Halley avea să folosească ulterior „noile” legi ale lui Newton pentru a determina orbitele cometelor și pentru a prezice revenirea celei care avea să fie cunoscută drept cometa Halley.
„Principia nu emerge din capul lui Newton din senin”, spune Buchwald, profesor de istorie. „Am oferit o perspectivă complet nouă asupra modului în care a evoluat drumul spre Principia.”
