Percepția pierderii terenului, un predictor mai puternic al ideilor suicidare decât venitul sau vârsta
Un studiu recent publicat în revista Risk Analysis arată că persoanele care percep că viața lor se înrăutățește față de trecutul apropiat raportează mult mai frecvent idei suicidare decât cele afectate doar de venit, vârstă sau stare de sănătate. Cercetarea a analizat observații anuale asupra a 14.552 de persoane, în perioada 2018–2023, în cadrul Studiului Panel Coreean pentru Bunăstare (KoWePS), coordonat de Institutul Coreean pentru Sănătate și Afaceri Sociale și Universitatea Națională din Seul.
Coreea de Sud are cea mai ridicată rată a sinuciderilor dintre țările dezvoltate. Studiul, desfășurat în Regatul Unit, a urmărit satisfacția față de viață auto-raportată de fiecare participant, măsurată pe o scală de la 0 la 10, și a interpretat rezultatele prin prisma Teoriei Perspectivei Cumulative (CPT), potrivit căreia oamenii evaluează rezultatele ca pierderi sau câștiguri raportat la un punct de referință personal și resimt pierderile mai intens decât câștigurile echivalente.
Rezultatele principale
Persoanele a căror stare de bine auto-raportată scăzuse față de anul anterior aveau o probabilitate de peste două ori mai mare de a raporta idei suicidare comparativ cu cele a căror stare de bine se îmbunătățise sau rămăsese constantă — 3,02% față de 1,41%. Cel mai puternic predictor individual al riscului suicidar s-a dovedit a fi intensitatea cu care o persoană reacționează la eșecuri. Cei cu cea mai mare aversiune față de pierdere prezentau rate de idei suicidare de peste 12 ori mai mari decât cei cu cea mai mică aversiune.
Perspectiva pozitivă asupra viitorului a contat doar în combinație cu modul în care persoana reacționa la pierderile recente — convingerea în sine nu s-a dovedit un predictor semnificativ. Femeile tinere au apărut ca grupul demografic cel mai sensibil la scăderea stării de bine, înregistrând cea mai mare reducere a riscului de idei suicidare atunci când circumstanțele s-au îmbunătățit.
În timpul pandemiei de COVID-19, ratele ideilor suicidare din eșantion au scăzut, chiar dacă bunăstarea medie a scăzut și ea — un tipar pe care autorii îl atribuie unui sentiment comun, la nivel societal, de dificultate, care ar fi putut atenua senzația individuală de pierdere personală.
Implicații pentru prevenție
„Aceste rezultate sugerează că traiectoria contează mai mult decât o singură imagine a vieții cuiva”, spune Mamata Parhi, profesor. „Două persoane cu venit și sănătate identice pot avea riscuri psihologice foarte diferite, în funcție de direcția în care simt că se îndreaptă viața lor și de cât de puternic resimt această schimbare ca pe o pierdere.”
Concluziile sugerează că screeningul pentru prevenirea sinuciderii ar putea trece de la monitorizarea unor factori de risc statici, precum venitul sau diagnosticul, la urmărirea schimbărilor recente în starea de bine auto-raportată și a sensibilității la eșecuri. Autorii propun ca markerii comportamentali ai aversiunii față de pierdere să ajute la identificarea persoanelor expuse riscului înainte ca ideile suicidare să se agraveze.
