70 Ophiuchi AB: cercetătorii exclud posibilitatea existenței unor planete gigantice în sistemul binar apropiat
Un studiu recent condus de Universitatea din Michigan a analizat sistemul binar 70 Ophiuchi AB, aflat la aproximativ 16 ani-lumină de Pământ, și a ajuns la concluzia că în regiunile sale interne nu există planete cu masa lui Jupiter sau mai mari. Rezultatul, deși aparent descurajant, are o importanță semnificativă pentru viitoarele căutări de exoplanete.
Sistemul 70 Ophiuchi AB este al treilea cel mai apropiat sistem binar de Terra, după Alpha Centauri și 61 Cygni. Cele două stele ale sale, 70 Oph A și 70 Oph B, au orbite care se numără printre cele mai bine caracterizate de pe cer, ceea ce face din acest sistem un obiectiv privilegiat pentru observații viitoare.
Cercetarea a exclus existența planetelor de tip Jupiter în interiorul a 5 unități astronomice față de 70 Oph A și în interiorul a 0,5 unități astronomice față de 70 Oph B. O unitate astronomică reprezintă distanța dintre Pământ și Soare.
Un semnal de viteză radială explicat prin activitate stelară
De peste 170 de ani, astronomii au urmărit acest sistem cu interes. În 1855, astronomul britanic William Jacob a susținut că a identificat o planetă în jurul stelelor, ceea ce a făcut din 70 Ophiuchi AB primul candidat oficial la găzduirea unei exoplanete. Deși afirmația sa nu a rezistat verificărilor ulterioare, posibilitatea existenței planetelor a rămas deschisă.
Măsurătorile moderne ale vitezei radiale a stelelor — viteza cu care acestea se apropie sau se îndepărtează de Pământ — au arătat o variație care putea fi explicată, până de curând, prin prezența unei planete cu masa lui Jupiter. Noua analiză, care a inclus un secol de date și observații recente de la telescopul Magellan Clay de 6,5 metri din Chile și de la telescopul Harlan J. Smith de 2,7 metri din Texas, a demonstrat că această variație este cauzată de activitatea stelară, nu de o planetă.
„Yiting a adunat o cantitate uriașă de date din întreaga lume și a explorat cu atenție toate posibilitățile”, a declarat Michael Meyer, coautor senior și președinte al departamentului de astronomie al Universității din Michigan. „Este o poveste cu caracter de avertisment despre modul în care activitatea stelară poate imita semnalele planetare în datele de viteză radială.”
Planetele mai mici rămân posibile
Yiting Li, cercetător postdoctoral în cadrul departamentului de astronomie al Universității din Michigan, a descris rezultatul ca fiind „un amestec de dezamăgire și entuziasm”. „Nu găsim o planetă de dimensiunea lui Jupiter, dar deschidem cel mai recent capitol al acestui sistem istoric”, a spus ea.
Cercetătorii subliniază că studiul stabilește o limită superioară, nu o interdicție privind existența planetelor. „Având în vedere cât de răspândite sunt planetele în universul nostru și în Calea Lactee, aș paria că vom descoperi că există și alte planete acolo”, a declarat Li.
Această deschidere este importantă pentru că lasă loc planetelor de dimensiunea lui Saturn sau mai mici în zona locuibilă a sistemului — regiunea în care temperatura nu este nici prea ridicată, nici prea scăzută pentru ca apa lichidă, un ingredient esențial pentru viață, să existe la suprafața unei planete telurice.
Noua limită stabilită de cercetători permite proiectarea unor strategii optime de căutare în viitor. „Universitatea din Michigan face parte dintr-o echipă care studiază o misiune spațială numită SHERA, care se va concentra pe sisteme binare, iar acest sistem este unul dintre puținele obiective vizate”, a explicat Meyer. „70 Oph AB va fi cu siguranță un obiectiv al misiunilor de vârf, precum Observatorul Mondial Locuibil al NASA.”
Aproximativ jumătate dintre sistemele stelare din Calea Lactee au cel puțin două stele, ceea ce le face ținte tentante pentru studiile viitoare care urmăresc să înțeleagă cum se formează, evoluează și, eventual, susțin viața sistemele planetare.
Studiul, publicat în The Astrophysical Journal, a implicat experți de la peste o duzină de instituții, inclusiv de la Laboratorul de Propulsie cu Reacție al NASA și IPAC de la Institutul de Tehnologie din California.
