Rețele goale în America Latină: peștele fuge de El Niño
Comunități de pescari de-a lungul coastei pacifice a Americii Latine se confruntă cu o criză tot mai acută, pe măsură ce încălzirea apelor oceanice, agravată de fenomenul El Niño, determină tonul, anșoa și alte capturi principale să migreze spre ape mai reci. De la Ecuador și Peru, în America de Sud, până în Panama și Guatemala, în America Centrală, unii căpitani au renunțat de tot să mai iasă în larg, întrucât stocurile de pește din apropierea țărmului se diminuează, iar mările înregistrează temperaturi cu până la 6 grade Celsius peste normal.
„Apa este caldă”, a declarat Juan Ollague, în vârstă de 56 de ani, în portul Santa Rosa din sud-vestul Ecuadorului, unde sute de bărci de pescuit stau degeaba înghesuite într-un port mic. După o noapte pe apă, Ollague se întoarce cu doar șase tonuri mici. „Am plecat cu mâna goală”, a deplâns el. „Pescuitul era bun cândva; acum este groaznic”, s-a plâns un alt căpitan, Darwin Zambrano, în vârstă de 53 de ani, în timp ce descurca un fileu care nu mai prinsese ton mare, precum albacora sau bonito, de săptămâni întregi.
El Niño este faza de încălzire a unui ciclu natural din Pacificul tropical, care provoacă condiții mai calde și mai uscate în unele zone și condiții mai reci și mai umede în altele. Pe măsură ce El Niño încălzește Pacificul, împingând peștele mai departe de țărm în căutarea apei mai reci, capturile sunt slabe pentru pescarii care își desfășoară activitatea din Panama City. „Super” El Niño din acest an, care se preconizează că va atinge apogeul mai târziu în cursul anului, produce deja ravagii în America Centrală, unde seceta pune în pericol animalele și afectează culturile agricole.
Temperatura medie a suprafeței mării, excluzând regiunile polare, a atins 21,07°C în august, egalând luna martie 2024 ca cea mai caldă înregistrată vreodată, potrivit observatorului european Copernicus pentru schimbări climatice. Temperaturile medii ale mării în largul coastei Ecuadorului au crescut cu 2,5–3°C la suprafață și până la 6°C la o adâncime de 40 de metri în ultimele zece săptămâni, a declarat oceanograful Jonathan Cedeno, care a condus o misiune a Universității Politehnice din Guayaquil pentru măsurarea temperaturilor.
Pierderi financiare și efecte în lanț
Pe coasta pacifică a Panamaului, Rigoberto Gonzalez a declarat că trebuie să navigheze din ce în ce mai departe de țărm pentru a-și câștiga existența. Aceasta înseamnă cheltuieli mai mari pentru hrană, gheață pentru conservarea peștelui și combustibil pentru barca mică pe care o folosește pentru a prinde snapper, kingfish și barracuda. „Ieșim cu combustibil de 100 de dolari și, când ne întoarcem, câștigăm 150 de dolari” din vânzarea peștelui, câștigurile fiind împărțite între patru muncitori, a declarat Gonzalez, în vârstă de 59 de ani, pe plaja Veracruz.
Pescarii ecuadorieni sunt obișnuiți să prindă ton mare, precum albacora și bonito, dar pe măsură ce El Niño intensifică căldura, găsesc doar exemplare mici în fileurile lor pe jumătate goale. În apropiata Panama City, unii pescari au renunțat și au decis să rămână în port. „Nu putem continua să pierdem bani”, a spus Jesus Morales, liderul sindicatului pescarilor artizanali din Panama.
Mai la nord, în Iztapa, Guatemala, Eliseo Ovando, în vârstă de 50 de ani, a declarat că acum îi ia trei zile să prindă ceea ce scotea din apă într-o singură zi și s-a plâns că doar pescăriile comerciale primesc ajutor guvernamental pentru a depăși perioadele de penurie. „Peștele mare îl mănâncă pe cel mic”, a spus el, referindu-se la dificultățile operatorilor la scară mică precum el.
În Peru, cel mai mare pescar de anșoa din lume, pescarii se orientează spre construcții pentru a-și hrăni familiile, în timp ce prada lor măruntă devine tot mai greu de găsit. La piața angro de pește din Panama City, situată lângă docul care aprovizionează supermarketurile orașului, randamentele slabe sunt vizibile. „Sosește mai puțin” de pe bărci, spune Carlos Nieto, un vânzător de 46 de ani. Iar uneori captura este „afectată de căldură”, a spus el. Nieto cheltuiește acum aproximativ 600 de dolari pe lună pe gheață, „practic un întreg salariu”.
Deocamdată, vânzătorii din Panama nu au transferat consumatorilor costurile mai mari și veniturile reduse sub formă de prețuri semnificativ mai mari. Dar în Ecuador, al doilea cel mai mare producător de ton din lume după Thailanda, prețurile la mahi-mahi (cunoscut și sub numele de dorado) și peștele spadă s-au dublat din cauza penuriei, potrivit industriei. În Santa Rosa, prada tot mai redusă a mării are un efect în lanț, ducând la închiderea temporară a tarabelor alimentare de-a lungul portului. Francisco Orlando, care își câștigă existența filetând pește, este îngrijorat că ar putea rămâne în curând fără loc de muncă. „Sperăm că ei (pescarii) prind pește”, a explicat bărbatul de 37 de ani în timp ce își ascuțea cuțitele pentru a separa oasele de carne. „Dacă prind, lucrăm. Dacă nu, nu.”
