Cercetarea poate transforma persoana care o desfășoară, arată un studiu
Un studiu recent arată că desfășurarea unei cercetări pe termen lung nu afectează doar subiecții investigați, ci și pe cercetătorul însuși. Cercetarea, publicată în revista Research Methods in Applied Linguistics, analizează modul în care un proiect de nouă ani a influențat perspectiva profesională și personală a autoarei sale.
Punctul de plecare a fost un studiu prin interviuri început în 2012 cu doi vorbitori multilingvi, care a examinat motivațiile acestora pentru învățarea limbilor străine. Cercetarea s-a transformat treptat într-un studiu longitudinal desfășurat pe parcursul a nouă ani. Rezultatele au fost publicate mai întâi în limba engleză, în 2022, iar apoi în limba japoneză, în 2024.
De-a lungul timpului, autoarea a devenit conștientă de modul în care desfășurarea cercetării pe o perioadă atât de lungă a afectat-o atât profesional, cât și personal. Acest lucru a devenit deosebit de clar după ce unul dintre cei doi intervievați a decedat la scurt timp după încheierea studiului, înainte de publicarea primei cărți. Moartea acestuia a avut un impact puternic și a determinat-o să conștientizeze că cercetarea poate afecta, uneori, chiar persoana care o realizează.
Reflexivitate retrospectivă: o nouă perspectivă asupra cercetării
Studiul a examinat această experiență prin prisma conceptului de reflexivitate, care se referă la procesul prin care cercetătorii își analizează critic propriul rol și relația cu cercetarea lor. Conceptul este discutat pe scară largă în domenii precum lingvistica aplicată, educația și medicina.
Dezbaterile anterioare s-au concentrat în general asupra „reflexivității prospective”, care analizează modul în care cercetătorii influențează procesul de cercetare. Pornind de la propria experiență, autoarea și-a îndreptat atenția spre „reflexivitatea retrospectivă”, care examinează modul în care desfășurarea cercetării poate afecta, la rândul ei, cercetătorul.
Pentru analiză, autoarea a revizuit studiul original și un jurnal pe care l-a ținut din momentul lucrului la manuscris până după publicarea cărții, pentru a explora modul în care cercetarea a influențat-o. Analiza a relevat diferite tipuri de reflexivitate retrospectivă în date: teoretică, metodologică, disciplinară, practică și personală.
Rezultatele demonstrează că reflexivitatea retrospectivă poate ajuta cercetătorii să se privească dintr-o perspectivă la persoana a treia, să-și urmărească firul gândirii și să-și reexamineze studiile. Acest proces poate conduce la o analiză mai profundă și la o reinterpretare a datelor, emoțiile cercetătorului jucând un rol central. De asemenea, poate sprijini bunăstarea cercetătorului și dezvoltarea cercetărilor ulterioare.
Recunoașterea dimensiunii umane a cercetătorului
Atunci când desfășoară o cercetare, specialiștii sunt atenți la modul în care prezența lor ar putea afecta studiul, dar mulți au tendința de a ignora modul în care studiile îi afectează pe ei ca cercetători și ca ființe umane, în special atunci când activitatea se întinde pe mai mulți ani.
Prin recunoașterea umanității și vulnerabilității cercetătorilor, mai degrabă decât tratarea acestora ca slăbiciuni, studiul evidențiază valoarea lor potențială pentru bunăstarea cercetătorului, pentru o interpretare mai profundă și pentru dezvoltarea ulterioară a cercetării.
