Fâșiile necosite atrag insectele, dar multe părăsesc digurile cosite parțial
Cosirea în etape a digurilor și a zonelor verzi a devenit o practică tot mai răspândită în rândul autorităților locale, pentru a permite insectelor să folosească mai mult timp plantele de acolo. Cosirea este însă esențială pentru menținerea rezistenței digurilor, explică ecologul Constant Swinkels de la Universitatea Radboud: dacă nu se cosește, pot crește arbori sau arbuști robusti precum murul, iar rădăcinile lor groase pot provoca prăbușirea digurilor.
De aceea, în Țările de Jos cosirea are loc în general de două ori pe an, tot mai des în etape, astfel încât să rămână fâșii de vegetație pentru hrana și adăpostul insectelor. Cercetarea lui Swinkels arată însă că acest lucru nu funcționează la fel de bine pentru toate insectele. Imediat după cosire, toate insectele se îndreaptă spre fâșiile rămase, iar numărul vizitelor la flori se dublează. După patru zile însă, insectele părăsesc digul și comunitatea se prăbușește complet, rămânând doar albinele robuste, precum albinele melifere. Speciile rare nu pot face față astfel cosirii parțiale.
Pentru studiu, Swinkels și 40 de studenți au numărat 30.000 de vizite la flori și au identificat 5.000 de polenizatori sălbatici până la nivel de specie. Au fost analizate diguri din Ooijpolder, lângă Nijmegen, unde nu s-a cosit deloc, alături de diguri unde circa 70% dintre plante fuseseră cosite, precum și diguri lăsate neperturbate. Rezultatele au fost publicate în revista Insect Conservation and Diversity.
Diferența dintre digurile cosite și cele necosite a fost semnificativă. Deși cosirea parțială este mai bună decât cosirea integrală, ea nu reprezintă o soluție miraculoasă, spune ecologul: multe specii zboară totuși în căutarea unui adăpost sigur. Soluția constă într-o abordare mult mai amplă, la nivel de peisaj, susține Swinkels. Ar trebui urmărit când înflorește zona ierboasă de lângă dig și adaptată politica de cosire în consecință, ori cosit un dig mai devreme și altul mai târziu, pentru că insectele au nevoie de un loc unde să se retragă.
În ecologie, spune el, natura are cel mai mult de câștigat atunci când se face ceva ușor diferit peste tot, dar mereu același lucru. Un management continuu permite speciilor să se adapteze. Dispariția unei mici porțiuni de dig nu este o problemă atât timp cât insectele pot găsi o altă zonă sigură, iar pentru aceasta este nevoie de gândire la o scară mult mai largă.
