Pajiștile de iarbă de mare din Cairns revin după fenomene meteo extreme, dar cu o comunitate de pești diferită
Pajiștile de iarbă de mare din Trinity Inlet, în portul Cairns, s-au recuperat după ce cicloni severi și inundații le-au distrus aproape complet în perioada 2009–2011, însă ecosistemul găzduiește acum un amestec diferit de specii de pești, arată un studiu realizat de cercetători de la Universitatea James Cook.
Iarba de mare este o plantă cu flori care se dezvoltă în mediul marin și formează pajiști extinse de-a lungul coastei tropicale a Queensland-ului. Potrivit cercetării, evenimentele meteorologice severe din intervalul 2009–2011 — inclusiv inundații majore și ciclonul Yasi — au determinat creșterea turbidității și o calitate slabă prelungită a apei, contribuind la pierderea masivă a pajiștilor de iarbă de mare.
„După acele evenimente meteorologice severe, s-a înregistrat un declin de 98% al suprafeței pajiștilor de iarbă de mare intertidale, însoțit de scăderi dramatice atât ale abundenței peștilor (84%), cât și ale bogăției speciilor (73%)”, a declarat Darcy Philpott, doctorandă la JCU și coordonatoarea cercetării.
Philpott a explicat că, deși după inundații acoperirea cu iarbă de mare aproape că s-a prăbușit complet, atât biomasa, cât și suprafața pajiștilor au revenit la valorile anterioare inundațiilor. „Am observat și o revenire a abundenței peștilor și a bogăției speciilor — atât numărul de pești capturați, cât și numărul de specii diferite prezente”, a spus ea.
Cu toate acestea, când cercetătorii au analizat compoziția comunității de pești, au constatat că pajiștile recuperate găzduiesc un amestec diferit de specii. „Nu a fost pur și simplu o revenire la aceeași comunitate de pești care exista anterior. Abundența peștilor și bogăția speciilor s-au recuperat puternic, dar comunitatea în sine s-a reorganizat și se recuperează pe o traiectorie diferită”, a afirmat Philpott.
Cercetarea, publicată în jurnalul Estuarine, Coastal and Shelf Science, s-a bazat pe un set de date de 34 de ani, acoperind perioada 1991–2025, care combină monitorizări pe termen lung ale peștilor cu înregistrări privind starea pajiștilor de iarbă de mare. Campaniile de monitorizare au surprins comunitățile de pești dinaintea perturbării, după declinul major al iarbă de mare și în timpul recuperării ulterioare.
„Sunt necesare seturi de date pe termen lung ca acesta pentru a înțelege cu adevărat modul în care comunitățile de pești răspund la perturbări majore ale habitatului și la recuperarea ulterioară”, a declarat dr. Robert Coles, unul dintre coautorii studiului și membru al echipei originale care a început monitorizarea comunităților de pești din pajiștile de iarbă de mare din Cairns în anii 1990.
„Înregistrările de monitorizare care acoperă mai bine de trei decenii sunt extrem de rare. Folosind metode consecvente pe parcursul acelei perioade, am putut compara direct comunitățile de pești dinaintea perturbării, după pierderea ierbii de mare și pe măsură ce pajiștile s-au recuperat”, a adăugat el.
Coles a precizat că, în cadrul acestor monitorizări, au fost colectate peste 11.000 de indivizi aparținând la 190 de specii, oferind o imagine unică asupra modului în care comunitatea de pești s-a schimbat de-a lungul timpului.
Specii precum silver javelin (Pomadasys argenteus) au devenit mai frecvente în pajiștile recuperate, în timp ce pikey bream (Acanthopagrus berda) era mai abundentă înainte de inundații.
„Cercetarea noastră arată că recuperarea este complicată… habitatul se poate reface și peștii se pot întoarce, dar asta nu înseamnă neapărat că revine exact aceeași comunitate ecologică”, a concluzionat Philpott.
