Viermii fără intestin își schimbă partenerii bacterieni esențiali de-a lungul timpului
Viermii marini din specia Olavius algarvensis, care măsoară doar aproximativ 2 centimetri, trăiesc fără gură și fără intestin, dependenți complet de bacteriile pe care le găzduiesc sub piele. Acești viermi nu își pot procura singuri hrana și nu își pot elimina deșeurile, astfel că bacteriile îndeplinesc simultan rolul de furnizori de nutrienți și de gestionari ai reziduurilor.
Un studiu realizat de cercetători de la Institutul Max Planck pentru Microbiologie Marină, publicat în revista Science Advances, arată că această relație simbiotică funcționează ca o piață: fiecare specie de vierme își alege anumite „tarabe bacteriene”, însă aceste preferințe diferă de la o specie la alta și se pot schimba în timp.
Rude apropiate, parteneri diferiți
Analiza a relevat că viermii din aceeași specie găzduiesc comunități bacteriene foarte asemănătoare, chiar și atunci când trăiesc în regiuni oceanice îndepărtate. În schimb, specii de viermi chiar înrudite între ele găzduiesc frecvent comunități bacteriene foarte diferite. Cu alte cuvinte, fiecare specie își croiește propriul „coș de cumpărături” bacterian, adaptat condițiilor locale.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că parteneriatele nu sunt fidele pe termen lung. Viermii preiau regulat simbionți noi și, ocazional, renunță la unii dintre cei existenți, ajustându-se astfel la oferta locală.
De ce își schimbă viermii partenerii
Această flexibilitate i-a surprins pe oamenii de știință, având în vedere dependența totală a viermilor de bacteriile lor. Explicația ar putea fi legată de diversificarea surselor de hrană și energie: fiecare partener bacterian are capacități diferite, iar prin preluarea de bacterii noi viermii pot accesa resurse noi. Acest lucru este util mai ales în habitatele sărace în nutrienți.
Pentru studiu, cercetătorii au analizat probe colectate de-a lungul a trei decenii de expediții, în total aproape 250 de viermi aparținând la 63 de specii, provenind din 17 locații diferite. O anchetă atât de cuprinzătoare a devenit posibilă abia datorită inovațiilor tehnice din ultimii ani, care permit analiza unor indivizi singulari, mai mici decât un vârf de ac.
Concluzia studiului este că, deși viermii rămân parteneri loiali ai bacteriilor pe termen scurt, rămân deschiși la noi posibilități pe termen lung. Această strategie pare să le fi asigurat succesul evolutiv: în ciuda modului de viață aparent limitat, aceste comunități au reușit să colonizeze toate oceanele lumii și o mare varietate de habitate.
