Valoarea ascunsă a pistelor de biciclete și a parcurilor: bunăstarea eudaimonică
Atunci când autoritățile decid să finanțeze o pistă de biciclete, să redeseneze o stradă sau să creeze un parc, evaluările se concentrează de obicei pe beneficii practice: timp de călătorie economisit și accidente evitate. Uneori sunt incluși și indicatori precum satisfacția față de viață, efectele asupra terților și impactul asupra mediului, elemente centrale în proiectarea „orașelor de 20 de minute”.
Cercetări noi arată însă că un calcul important privind bunăstarea este omis, iar valoarea sa ar putea depăși ceea ce se măsoară în prezent.
Plăcerea de moment și sensul pe termen lung
O masă bună sau o după-amiază însorită pot aduce plăcere, dar aceasta este trecătoare. O experiență de durată care depășește starea hedonică este numită bunăstare eudaimonică. Ea include dobândirea unui sens prin legătura cu cei dragi, implicarea în muncă semnificativă și contribuția la binele comun.
Ambele aspecte contează, însă atunci când planificatorii evaluează un proiect, doar satisfacția față de viață a primit o valoare monetară. Acest lucru se datorează faptului că satisfacția față de viață se aliniază noțiunii economice tradiționale de „utilitate”. Factorii eudaimonici pe termen lung nu au fost monetizați și rămân invizibili din punct de vedere economic.
Excluziunea socială și valoarea bunăstării
Studiul a arătat că venitul reduce riscul de excluziune socială, la fel ca bunăstarea. Mai multe deplasări, rețele sociale puternice și sentimentul de conectare la comunitate reduc, de asemenea, acest risc. Comparând venitul cu beneficiile bunăstării eudaimonice și hedonice, cercetătorii au dedus o valoare monetară pentru fiecare.
Bunăstarea eudaimonică a fost măsurată cu Scala de Bunăstare Psihologică Ryff, care include șase dimensiuni: scop în viață, creștere personală, relații pozitive cu ceilalți, autoacceptare, autonomie și stăpânirea mediului. Satisfacția față de viață a fost evaluată în șapte domenii, printre care nivelul de trai, relațiile personale și conectarea la comunitate.
Rezultatele au fost revelatoare. Când au fost controlate alte influențe, o îmbunătățire cu o unitate a bunăstării eudaimonice a valorat aproximativ 273 de dolari australieni la prețurile din 2008, echivalentul a circa 387 de dolari australieni în 2023. Aceasta este de aproape trei ori valoarea de 93 de dolari australieni estimată pentru o unitate de schimbare a satisfacției față de viață. Deoarece scalele au intervale diferite, o creștere cu o unitate a bunăstării eudaimonice este mai greu de atins decât una a satisfacției față de viață.
Când ambele măsuri au fost modelate împreună, valorile au scăzut oarecum din cauza suprapunerii conceptuale, dar valoarea eudaimoniei a rămas substanțial mai mare.
Implicații pentru orașele de 15 sau 20 de minute
Guvernele investesc tot mai mult în ceea ce planificatorii numesc „cartiere de 15 sau 20 de minute”, care le permit locuitorilor să își satisfacă majoritatea nevoilor în acest interval. Aceste inițiative sunt justificate de obicei pe motive înguste, precum reducerea dependenței de mașini, scăderea emisiilor și economisirea timpului de deplasare. Valoarea lor profundă constă însă în interacțiunile sociale semnificative, autonomie, implicarea comunitară și scopul comun care derivă din acestea — exact ingredientele bunăstării eudaimonice. Dacă această valoare nu este contabilizată, argumentul pentru investiții în locuri locale este subestimat în mod sistematic.
Cercetătorii propun un prim pas practic: includerea bunăstării eudaimonice ca valoare recunoscută în ghidurile de evaluare pentru politica și planificarea transporturilor. Inițial, aceasta ar putea fi realizată ca test de sensibilitate pentru a arăta factorilor de decizie diferența dintre includerea și excluderea acestui beneficiu. În timp, pe măsură ce baza de dovezi crește, ar trebui să devină o parte standard a calculului.
Deși studiul are limite, bazându-se pe date colectate acum două decenii, el arată că abordarea actuală privind bunăstarea este prea îngustă. Constatările subliniază necesitatea de a valoriza, atât politic cât și economic, creșterea personală, legăturile sociale, implicarea comunitară și construirea sensului. Dacă autoritățile sunt serioase în privința construirii unor orașe care sprijină înflorirea umană, aceste rezultate ajută la începerea contabilizării a ceea ce înseamnă cu adevărat înflorirea.
