Modul în care originile culturale influențează percepția asupra dansului
Un studiu internațional coordonat de cercetători de la Institutul Max Planck pentru Estetică Empirică (MPIEA) din Frankfurt pe Main, Germania, a analizat în profunzime modul în care oamenii percep dansul. Rezultatele arată că familiaritatea cu o anumită tradiție culturală influențează felul în care interpretăm emoțiile dintr-un dans și modul în care percepem frumusețea și semnificația mișcării.
Cercetarea, desfășurată de o echipă interdisciplinară formată din specialiști în psihologie, dans, informatică și istorie, s-a concentrat asupra unui stil de dans iranian, o tradiție culturală care a primit până acum puțină atenție în cercetarea academică. Studiul s-a concretizat în trei publicații științifice, cea mai recentă apărând în revista Perception.
Pentru a investiga modul în care oameni din medii culturale diferite percep aceleași reprezentații, cercetătorii au filmat o dansatoare profesionistă care a executat mișcări ce exprimau diverse emoții, compilând apoi clipuri video scurte într-o arhivă de mișcări. Astfel, au putut analiza reacțiile unor persoane cu grade diferite de familiarizare cu cultura iraniană.
Echipa a realizat cinci studii separate la care au participat peste 500 de persoane de origine iraniană, engleză și sud-est asiatică. Concluzia principală este că oamenii nu „citesc” direct emoțiile din mișcările corporale, ci le interpretează prin prisma propriilor experiențe culturale. De exemplu, persoanele mai familiarizate cu cultura iraniană aveau mai multe șanse să perceapă emoții de bucurie în dansurile iraniene prezentate, ceea ce reflectă ocaziile festive în care acest stil de dans este de obicei executat.
Studiul a arătat și că originile culturale influențează percepția estetică. Deși persoane din medii diferite s-au bucurat adesea în mod similar de reprezentații, experiențele culturale anterioare au afectat modul în care au evaluat mișcările ca fiind deosebit de expresive sau frumoase.
„Ceea ce contează aici nu este naționalitatea sau țara de origine a unei persoane, ci familiaritatea și experiența corporală cu o tradiție culturală”, a declarat Julia F. Christensen de la MPIEA. „Un rezultat important este demonstrarea faptului că cultura nu este o caracteristică de tip «totul sau nimic». În loc să categorisim oamenii în grupuri culturale fixe, pare mai informativ să măsurăm gradul individual de experiență culturală și de aculturație. Astfel obținem o imagine mai precisă a modului în care cultura modelează percepția și experiența estetică.”
Dincolo de concluziile științifice, proiectul a creat o resursă nouă pentru cercetările viitoare: o bibliotecă video organizată sistematic cu dans iranian expresiv din punct de vedere emoțional. Prin reunirea expertizei din mai multe discipline academice, proiectul oferă perspective noi asupra relației dintre cultură, emoții și expresie artistică, demonstrând totodată cum colaborarea dintre științele naturii și științele umaniste poate aprofunda înțelegerea expresiei artistice în diferite culturi.
