Elefanții sălbatici comunică intenționat prin zeci de gesturi
Elefanții africani de savană folosesc o gamă largă de gesturi atunci când intră în competiție cu alți elefanți, arată un studiu realizat de o echipă internațională de cercetători de la Universitatea din Portsmouth, Universitatea din Viena și Universitatea St Andrews. Lucrarea, publicată în revista Animal Cognition, este prima investigație sistematică a comunicării gestuale intenționate la elefanții africani de savană din mediul sălbatic.
Cercetătorii au observat elefanți în contexte competitive din Parcul Național Addo Elephant și Parcul Național Marakele din Africa de Sud, efectuând peste 90 de ore de observație și înregistrând aproximativ 840 de instanțe individuale de gesturi.
Gesturi adaptate atenției destinatarului
Studiul a constatat că elefanții gesticulează intenționat, atât direcționat către destinatar, cât și către un scop. Ei verifică vizual dacă un alt elefant le acordă atenție înainte și în timpul gesticulării, își adaptează modalitatea de gesturi în funcție de atenția vizuală a destinatarului, așteaptă un răspuns și produc gesturi suplimentare atunci când destinatarul nu răspunde într-un mod care le satisface scopul aparent.
Lucy Bates de la Universitatea din Portsmouth, coautoare a studiului, a declarat că identificarea atâtor tipuri diferite de gesturi ca modalități de a transmite mesaje clare de tipul „pleacă” sau „oprește-te” este foarte interesantă. Ea a explicat că oamenii folosesc gesturi tot timpul pentru a-și transmite sensul, iar faptul că elefanții folosesc astfel de semnale sugerează că gesticularea ar putea fi o caracteristică a animalelor foarte inteligente cu vieți sociale complexe.
Un repertoriu flexibil pentru două scopuri
Vesta Eleuteri de la Universitatea din Viena, autoarea principală a studiului, a explicat că, petrecând timp observând elefanți sălbatici, nu poți să nu remarci gesturile lor evidente — își pot flutura trompa sau își pot desface larg urechile, iar intuitiv înțelegi că „vorbesc serios”. Până acum însă nu se știa dacă elefanții sălbatici folosesc aceste gesturi pentru a comunica intenționat.
Cercetarea arată pentru prima dată că, în situații competitive, elefanții sălbatici folosesc intenționat peste 40 de tipuri de gesturi, compuse din 32 de acțiuni gestuale, pentru a atinge două scopuri principale: le cer destinatarilor să „plece” sau să „oprească ceea ce fac”.
Dintre cele 33 de tipuri de gesturi înregistrate în comunicări reușite, 21 (64%) au fost folosite pentru ambele semnificații, ceea ce sugerează că elefanții nu utilizează rigid gesturile cu un singur scop, ci comunică flexibil.
Eleuteri a adăugat că astfel de repertorii gestuale extinse și flexibile au fost demonstrate anterior la maimuțele mari și la câteva alte primate. Găsirea aceluiași lucru la elefanți este deosebit de interesantă pentru că elefanții sunt atât de îndepărtați din punct de vedere evolutiv de primate. Aceasta sugerează că o comunicare gestuală sofisticată ar fi putut evolua convergent la specii care împărtășesc inteligență avansată și vieți sociale complexe.
Un vocabular comun între populații
Studiul a comparat gesturile folosite de două populații din Africa de Sud, iar cercetătorii au comparat rezultatele cu baza de date ElephantVoices, bazată pe observații din populații din Kenya și Mozambic. Eleuteri a precizat că populațiile au împărtășit aceleași tipuri de gesturi, ceea ce sugerează că elefanții ar putea avea un „vocabular” gestual comun între populații.
Descifrarea semnalelor pentru reducerea conflictelor
Cercetătorii spun că descoperirile oferă o bază pentru înțelegerea comunicării gestuale intenționate la elefanții sălbatici și evidențiază necesitatea unor cercetări suplimentare privind modul în care elefanții folosesc gesturile în alte contexte.
Angela Stoeger, profesoară la Universitatea din Viena și autoarea senior a studiului, care studiază în principal comunicarea vocală la elefanți, a declarat că aceste descoperiri subliniază de ce studierea mai multor modalități este esențială. Ea a spus că, în viitor, studierea interacțiunii semnalelor acustice, vizuale, tactile și seismice, împreună cu contextul, va releva în cele din urmă mesajele lor.
Elefanții se confruntă cu mai multe provocări de conservare, inclusiv pierderea habitatului care duce la conflicte cu oamenii. Descoperirile au implicații pentru conservare. Bates a concluzionat că această lucrare este importantă pentru că oamenii și elefanții intră tot mai des în contact, pe măsură ce populațiile umane se extind în statele din arealul elefanților. Înțelegerea modului în care elefanții comunică atunci când se simt amenințați ar putea ajuta la citirea mai bună a intențiilor lor sau la recunoașterea momentelor în care nu ne vor în preajmă, oferindu-ne șansa de a ne îndepărta înainte ca interacțiunile să devină periculoase.
