Oase fracturate descoperite în locuințe antice dezvăluie noi detalii despre violența din epoca vikingă
Rămășițe umane fragmentate, găsite în vetre, sub podele și în alte contexte domestice din așezări scandinave vechi, oferă noi perspective asupra violenței din epocile fierului și vikingă. Spre deosebire de reputația pașnică de care se bucură astăzi țările nordice, Scandinavia din acele perioade a fost marcată de o violență fizică semnificativă.
Dovezi în acest sens provin din saga și alte izvoare scrise, precum și din tumuli funerari și gropi comune în care scheletele poartă urme de traume severe. Totuși, acestea nu sunt singurele locuri în care arheologii pot căuta indicii despre victimele violenței din antichitate. Oamenii plasau și corpuri umane, sau cel puțin părți din ele, în locuințe, fântâni și săli de ospăț.
O echipă de cercetători din cadrul proiectului BODY-POLITICS a examinat rămășițe umane care acoperă o perioadă de 1.500 de ani, descoperite în contexte netradiționale. Cercetarea lor oferă o imagine mult mai complexă a vieții și morții cotidiene în Scandinavia antică. Proiectul BODY-POLITICS este o inițiativă internațională de cercetare care analizează rămășițele umane găsite în aceste situri de așezări, fiind creat pentru a investiga modul în care corpurile erau plasate în spații domestice și ce dezvăluie aceste înmormântări neobișnuite despre violență și viața cotidiană.
O analiză atentă a leziunilor antice
În studiul publicat în Journal of Archaeological Method and Theory, cercetătorii au examinat oase aflate în colecții muzeale, alături de rapoarte de săpături anterioare. Au căutat în special dovezi ale leziunilor și ale vindecării acestora. Oamenii de știință au identificat 12 persoane cu leziuni traumatice dintr-un set de date de aproape 200 de indivizi. Dintre aceștia, cel puțin opt prezintă dovezi ale unei violențe deliberate.
Descoperirile indică și traume fizice repetate. Patru indivizi au suferit multiple leziuni de-a lungul vieții, inclusiv un bărbat din epoca vikingă care supraviețuise la trei lovituri separate la nivelul craniului, precum și fracturi la antebraț și claviculă, înainte de moarte.
Una dintre cele mai izbitoare descoperiri a fost un fragment de craniu al unui copil cu vârsta între 2 și 4 ani, găsit sub o podea. Acesta ar fi putut suferi o leziune provocată de o armă în jurul momentului morții.
O viață de greutăți
Descoperirile nu s-au limitat însă la traume bruste provocate de arme. Unele rămășițe prezentau fracturi, probleme dentare și semne ale unui stres fizic cronic. Autorii studiului sugerează că unele dintre aceste persoane ar fi putut experimenta greutăți și violență continuă de-a lungul întregii vieți.
Cercetătorii propun mai multe explicații posibile pentru leziuni, inclusiv violența în interiorul gospodăriei, conflicte în cadrul comunității locale, ciocniri între comunități diferite sau violență ritualică, cum ar fi sacrificiul uman.
După moarte, acești indivizi nu au primit înmormântări convenționale în cimitire. În schimb, părți din corpurile lor au fost tratate diferit, iar unele rămășițe prezentau și semne de tăiere și alte modificări post-mortem. După cum notează cercetătorii, indiferent de logica din spate, aceste corpuri au fost prelucrate și transformate în mod deliberat, atât în timpul vieții, cât și după moarte.
