Comportamentul suspectului în interviurile criminalistice influențează percepția asupra vinovăției, arată un studiu
Un nou studiu condus de cercetători de la Flinders University arată că atât suspecții autiști, cât și cei non-autiști pot fi judecați mai aspru dacă manifestă comportamente idiosincratice în timpul interviurilor, care depășesc ceea ce observatorii consideră normal.
Cercetarea, publicată în Law and Human Behavior, explorează două aspecte principale: opinia potrivit căreia persoanele autiste ar fi judecate mai aspru din cauza caracteristicilor comportamentale neobișnuite asociate autismului și ipoteza „dublei empatii”, conform căreia atât persoanele autiste, cât și cele non-autiste ar putea întâmpina dificultăți în a „citi” intențiile suspecților care nu împărtășesc același statut diagnostic.
Profesorul emerit Neil Brewer, psiholog experimental cu o carieră îndelungată în cercetarea mărturiilor oculare și a adulților cu autism, a declarat că nu s-au găsit dovezi decisive în favoarea niciuneia dintre aceste așteptări.
Cele două experimente au implicat eșantioane largi de observatori autiști și non-autiști, cărora li s-a cerut să evalueze suspecți autiști și non-autiști care au participat la interviuri simulate cu poliția, pe tema unor acuzații de hacking informatic. Observatorii au evaluat suspecții în funcție de suspiciune, credibilitate, vinovăție și încălcarea așteptărilor — situația în care un suspect nu comunică într-un mod pe care observatorul l-ar considera așteptat.
Participanții la studiu au fost selectați pe baza faptului că, în cadrul interviului simulat, prezentau fie niveluri ridicate, fie scăzute de ezitare în vorbire sau dificultăți în interpretarea limbajului figurativ — două comportamente care diferențiază puternic eșantioanele de intervievați autiști și non-autiști.
Profesorul Robyn Young, expert în autism la Flinders University și lider al Flinders Autism Research Initiative, a subliniat că ceea ce contează este măsura în care comportamentul cuiva încalcă așteptările despre cum „ar trebui” să se comporte un suspect.
Dr. Alliyza Lim, psiholog clinician și coautoare a articolului, a precizat că studiul oferă informații importante atât pentru contexte polițienești, cât și pentru sălile de judecată, deoarece comportamentul comunicațional poate afecta credibilitatea percepută fără a oferi neapărat dovezi despre comiterea efectivă a unei infracțiuni.
Cercetătorii avertizează că agențiile de aplicare a legii trebuie să se ferească de presupuneri de vinovăție bazate pe stiluri de comunicare și pe interpretarea răspunsurilor, intențiilor și motivațiilor suspecților, atât în cadrul interviurilor polițienești, cât și în judecarea echitabilă a cazurilor în instanță.
