De ce acceptă unele comunități indigene extracția petrolului, în ciuda efectelor nocive
Distribuția inegală a impactului și a beneficiilor extracției petroliere explică de ce unele comunități indigene ajung să o accepte, arată cercetări publicate recent în revista Geoforum.
Dr. Julie Dayot a petrecut opt luni în comunități Quichua de-a lungul cursului inferior al râului Napo, în zona amazoniană a Ecuadorului, în timpul extinderii unui proiect petrolier major. Cercetătoarea a constatat că multe comunități acceptă noile operațiuni de extracție, deși anticipează degradarea ecologică și efectele asupra modului lor de viață.
Studiul arată că deciziile acestor comunități nu pot fi privite izolat. Daunele aduse mediului se extind dincolo de un singur proiect petrolier. Poluarea râurilor, de exemplu, poate ajunge la comunitățile din aval cu mult înainte ca extracția petrolului să ajungă pe propriile teritorii. Beneficiile oferite de companiile petroliere ajung însă doar la comunitățile pe teritoriul cărora se desfășoară proiectele. Astfel, din perspectiva unei anumite comunități, impacturile vin înaintea beneficiilor menite să le compenseze, și uneori chiar fără acestea.
„Când i-am cunoscut pentru prima dată pe oamenii din comunitățile Quichua, am fost surprinsă că mulți doreau venirea companiei petroliere”, a declarat Dayot, care a început cercetarea în timpul unui doctorat la Universitatea Oxford și lucrează acum la Universitatea Exeter. „Voiam să înțeleg de ce. Cu timpul, am văzut cum costurile și beneficiile extracției petroliere sunt distribuite inegal în spațiu și timp.”
Un exemplu deosebit de izbitor este apa potabilă. Râul de care depind comunitățile era deja poluat pe scară largă, parțial din cauza extracției petroliere anterioare din amonte. Mai multe comunități au cerut prin urmare companiei petroliere sisteme de alimentare cu apă potabilă – atât pentru a rezolva o problemă existentă, cât și pentru că se așteptau ca noua extracție să contamineze și mai mult râul.
Dayot spune că astfel petrolul ajunge să fie perceput local atât ca sursă de daune aduse mediului, cât și ca mijloc de a răspunde unora dintre efectele sale anticipate, precum și problemelor deja existente.
Mai mult de jumătate din zona amazoniană a Ecuadorului a fost desemnată pentru foraj petrolier. Cercetarea s-a desfășurat în comunități Quichua de-a lungul cursului inferior al râului Napo, inclusiv în șase comunități ale căror teritorii se suprapun cu proiectul petrolier Ishpingo–Tambococha–Tiputini (ITT).
Atenția se concentrează adesea asupra comunităților care se opun extracției petroliere, însă studiul arată de ce acceptarea și negocierea extracției, în ciuda recunoașterii efectelor sale potențial nocive, poate părea o decizie logică.
„Trebuie să ne gândim dincolo de deciziile în sine, la condițiile inegale în care are loc acceptarea”, a spus Dayot. „În contextul degradării continue a mediului – și cu companiile petroliere care oferă bani, locuri de muncă și îmbunătățiri ale infrastructurii – proiecte dăunătoare pot fi acceptate, negociate sau chiar dorite, în ciuda consecințelor lor vătămătoare pentru aceiași oameni care le acceptă.”
Cercetătoarea a adăugat: „Pentru comunitățile cu care am lucrat, daunele aduse mediului nu sunt o preocupare abstractă, separată de viața de zi cu zi. Oamenii depind direct de râu, pădure și pământ pentru apă, hrană și materiale pentru a-și construi casele. Proiectele care amenință natura le amenință direct mijloacele de trai.”
