Rezervațiile mici de conservare, esențiale pentru supraviețuirea unor specii de insecte
Zonele de conservare nu trebuie să fie întinderi vaste de teren pentru a avea un rol important în protejarea biodiversității. În regiunile agricole din nord-vestul statului Victoria, Australia, rezervațiile rămase pot acoperi mai puțin de 100 de hectare, însă cercetări recente arată că aceste suprafețe reduse pot fi vitale pentru supraviețuirea unor plante și animale de talie mică.
O nouă specie de lăcustă descoperită în Victoria
Un studiu recent a analizat lăcustele din vestul statului Victoria și a dus la redescoperirea unei specii nedescrise anterior din genul Keyacris, care include specia amenințată cunoscută sub numele de Key’s matchstick. Noua specie a fost denumită Murray Mallee matchstick (Keyacris bungunnia), deoarece trăiește în regiunea unde se afla în pleistocen un vechi megalac, Lake Bungunnia. Se crede că această lăcustă populă malurile lacului dispărut.
Lăcustele din acest gen, numite astfel datorită aspectului lor asemănător cu bețele, sunt unice în Australia. Cele aproximativ 250 de specii înrudite sunt răspândite în diverse habitate de pe continent, inclusiv în deșerturi, tufărișuri de mulga, păduri de eucalipt și câmpii ierboase. Departe de a fi dăunători, aceste lăcuste native fac parte din peisajul australian, hrănindu-se cu plante autohtone și susținând rețelele trofice locale.
Populații genetic distincte și mobilitate redusă
Studiul, condus de studenta Kim Kaufmann, a cartografiat distribuția acestei specii de lăcustă în mai multe situri. Rezultatele sugerează că fiecare populație era genetic distinctă față de celelalte. Deoarece lăcustele din acest gen nu au aripi nici la maturitate, ele nu se deplasează de obicei departe de locul unde s-au născut. În zonele cu habitat continuu, însă, ele se pot răspândi lent de-a lungul generațiilor. Cercetările arată că o specie a ajuns în nordul Tasmaniei pornind din Victoria, iar alta a parcurs 2.200 de kilometri peste Câmpia Nullarbor, de la Kalgoorlie la Broken Hill.
Pe măsură ce peisajele devin tot mai fragmentate, amenințări precum incendiile sau pășunatul excesiv în timpul secetei pot elimina populații întregi. Acest lucru este deosebit de periculos pentru animale ca lăcusta Murray Mallee matchstick, care nu au aripi și nici alt mijloc de a se muta în alte locuri.
Habitat de calitate superioară în rezervații mici
Descoperirile au și o parte pozitivă. Găsirea unei lăcuste din acest gen într-o mică rezervație rămasă poate indica faptul că zona adăpostește un habitat de calitate superioară, unde trăiesc și alte specii vulnerabile. De exemplu, unul dintre siturile unde a fost găsită lăcusta Murray Mallee matchstick s-a dovedit ulterior a găzdui cea mai mare populație cunoscută a fluturelui amenințat Eltham copper (Paralucia pyrodiscus lucida).
Multe dintre aceste insecte sunt slab studiate, chiar dacă joacă un rol crucial în ecosistemele locale. Cu toate acestea, rezervațiile valoroase rămase sunt de obicei neglijate în eforturile de conservare și adesea prost gestionate, invadate de buruieni sau chiar acoperite de gunoaie.
Conservarea nu trebuie să fie costisitoare sau complexă
Din fericire, conservarea acestor zone pentru animale vulnerabile nu trebuie să fie costisitoare sau complexă. Lăcustele pot supraviețui atât timp cât plantele lor alimentare sunt disponibile, chiar și în petice mici de habitat potrivit. De exemplu, populații translocate ale lăcustei Larapuna (Vandiemenella viatica) au crescut semnificativ în mai multe situri revegetate din apropierea orașului Melbourne. Recent, cercetătorii au reușit să introducă specia amenințată Key’s matchstick în arboretul Euroa din nord-estul statului Victoria.
Beneficiile acestor proiecte depășesc cu mult lăcustele. Lăcustele din acest gen reprezintă o sursă crucială de hrană pentru alte insecte, păianjeni și păsări mici, în special la sfârșitul iernii și începutul primăverii, când majoritatea insectelor nu s-au eclozat încă. Multe specii de insecte, inclusiv Murray Mallee matchstick, au persistat probabil în rezervațiile rămase. Conservarea și gestionarea acestor zone mici și adesea ignorate este o modalitate de a ajuta creaturi rare să prospere.
