Turburarii indonezieni, distruși și secați, ard sub suprafață
De săptămâni întregi, zone din Borneo indonezian seamănă cu un peisaj apocaliptic: locuitori cu măști, cufundați într-o ceață roșiatică și puturoasă, în timp ce incendiile mistuie turbăriile de lângă case și ferme. Incendiile de turbărie ard lent, mai ales sub suprafață, uneori luni întregi, și sunt responsabile pentru cea mai mare parte a ceții sezoniere care anul acesta a afectat calitatea aerului până în Malaysia, Singapore și Filipine.
Ce sunt turbăriile
Turbăriile sunt formate din material organic care nu se descompune complet în condiții de apă stagnată și s-a depus de-a lungul a mii de ani într-o substanță stratificată asemănătoare solului. Turbăriile sănătoase găzduiesc plante și arbori diverși, precum nucșoara și durianul, și animale care pot include urangutani pe cale de dispariție, leoparzi pătați, tigri de Sumatra, urși malaezi și tapiri. Sunt poroase și absorbante, ceea ce le face esențiale pentru reținerea inundațiilor. Deși acoperă doar aproximativ 3% din suprafața globală, turbăriile stochează circa o treime din carbonul din solul mondial – dublu față de cel captat de păduri. Indonezia deține cea mai mare parte a turbăriilor tropicale din lume, aproximativ o treime din totalul global.
De ce ard
Din cele aproximativ 24,2 milioane de hectare de turbărie ale Indoneziei, 16,4 milioane de hectare au fost degradate și sunt vulnerabile la incendii, potrivit organizației Pantau Gambut. Vinovatul principal este reprezentat de plantațiile industriale pentru lemn, celuloză și hârtie, orezării și ulei de palmier, din care Indonezia este de departe cel mai mare producător mondial. Pentru a cultiva turbăriile, acestea sunt drenate prin rețele de canale care în Indonezia se întind pe aproximativ 285.000 de kilometri, de șapte ori circumferința Pământului, potrivit cercetărilor Pantau Gambut. Apa se scurge în râuri sau în mare, lăsând turbăriile uscate vulnerabile la incendii, mai ales în anii cu El Niño puternic, care pot aduce secetă severă în Indonezia. Incendiile de turbărie sunt adesea imperceptibile, cu excepția fumului fetid pe care îl emit și a căldurii pe care o generează sub picioare. Straturile groase de carbon pot mocni în „incendii zombi” săptămâni întregi și sunt greu de stins.
Care sunt impactele
Deși mai puțin de o treime dintre incendiile de vegetație din Indonezia au loc pe turbării, acestea produc cea mai mare parte a ceții, potrivit cercetărilor Greenpeace. Acest smog toxic conține elemente dăunătoare, inclusiv formaldehidă, acid cianhidric și amoniac, precum și particule PM2.5, suficient de mici pentru a pătrunde în plămâni sau în fluxul sanguin. Organizația Mondială a Sănătății a asociat expunerea la PM2.5 cu creșterea îmbolnăvirilor și a deceselor. Indonezia și Malaysia au închis sute de școli din cauza ceții, iar peste 170.000 de persoane din Indonezia au avut nevoie de tratament pentru infecții respiratorii acute în august și septembrie, potrivit ministerului sănătății. Mult mai mulți s-au îmbolnăvit în Malaysia și Singapore. Incendiile de turbărie devastă și habitatele animalelor, punând și mai mult în pericol specii deja amenințate, precum urangutanii și rinocerii de Sumatra.
Ce se face
Activiștii și experții spun că licențele de concesiune pentru activități extractive pe turbării trebuie revocate, iar turbăriile ar trebui reumectate și plantate cu specii native. Canalele ar trebui blocate, susțin ei. Indonezia are în vigoare un moratoriu privind noile permise de defrișare a 66 de milioane de hectare de teren desemnat drept pădure primară și turbărie. Într-o declarație de anul trecut, guvernul a afirmat că a reumectat 4,16 milioane de hectare de turbărie, a construit 45.000 de bariere pe canale și a replantat diverse specii native. Dar există îndoieli cu privire la o parte din această activitate. „Astăzi, unele dintre unitățile hidrologice de turbărie care au beneficiat de eforturi majore de restaurare… au fost afectate de incendii și au unele dintre cele mai mari numărători de focare”, a declarat pentru AFP Belgis Habiba, activistă pentru păduri în cadrul Greenpeace. Luna trecută, guvernul a anunțat crearea unei noi agenții naționale pentru gestionarea turbăriilor și mangrovelor, care înlocuiește un organism al cărui mandat a expirat în 2024. Atribuțiile și resursele agenției sunt încă în curs de stabilire, dar există preocupări că numele său nu menționează nici restaurarea, nici protecția. „Oare gestionarea, în acest context, servește drept pretext pentru ca statul să acorde noi concesiuni pe turbării?”, a întrebat Habiba. Ministerul pădurilor nu a răspuns solicitării AFP de a oferi un punct de vedere.
