Circa 2% din gazele naturale livrate unui oraș din Midwest se pierd în atmosferă
Aproximativ 2% din gazele naturale furnizate orașului Indianapolis ajung în atmosferă, iar cele mai multe scurgeri provin, cel mai probabil, din locuințe și alte clădiri, nu din conductele exterioare și infrastructura de distribuție. Concluzia aparține unor cercetători de la Universitatea Penn State, care au analizat aproape un deceniu de măsurători continue ale metanului, principalul component al gazelor naturale.
Studiul s-a bazat pe o rețea de dispozitive de monitorizare montate pe turnuri înalte, care a constituit unul dintre cele mai detaliate registre urbane de metan din lume. Rezultatele au fost publicate în Journal of Geophysical Research: Atmospheres.
Scurgerile depășesc estimările naționale
Nivelul de 2% depășește estimarea Agenției pentru Protecția Mediului a Statelor Unite privind astfel de scurgeri la nivel național. Metanul are, pe o perioadă de 100 de ani, un efect de încălzire de 28 de ori mai mare decât dioxidul de carbon, potrivit datelor citate de agenție.
„Doi la sută scurgeri este enorm din punct de vedere climatic”, a declarat Zachary Barkley, autorul principal al studiului și profesor asociat de cercetare în cadrul departamentului de meteorologie și științe atmosferice. El a explicat că estimarea reprezintă un volum semnificativ de emisii necontabilizate. „Constatările noastre se adaugă indiciilor că mai mult metan decât s-ar fi imaginat poate ajunge în atmosferă din orașele americane, chiar și din orașe cu sisteme de distribuție relativ moderne, precum Indianapolis.”
Un deceniu de măsurători pe turnuri
Cercetarea provine dintr-o colaborare de aproximativ 15 ani între Institutul Național de Standarde și Tehnologie (NIST), Penn State și alți parteneri, inclusiv Universitatea din Maryland. Începând cu 2011, NIST a sprijinit instalarea rețelei de monitorizare din Indianapolis pentru cuantificarea emisiilor de gaze cu efect de seră în mediul urban.
Până la încheierea activității în 2025, rețeaua de până la 12 instrumente montate pe turnuri a înregistrat gaze urmă, inclusiv dioxid de carbon, monoxid de carbon și metan, la înălțimi de până la 136 de metri. Experimentul, cunoscut sub numele de INFLUX, a fost conceput încă de la început pentru a crea și consolida modele de cuantificare a emisiilor urbane.
„Ideea a fost să creăm metode care pot măsura și monitoriza emisiile urbane de gaze cu efect de seră”, a spus Kenneth J. Davis, profesor de științe atmosferice și climatice, investigator principal al proiectului INFLUX și coautor al studiului.
Prin includerea în analiză a măsurătorilor aeriene și la sol, cercetătorii au stabilit consistența și fiabilitatea citirilor realizate de turnuri pe perioade îndelungate, aspecte esențiale pentru identificarea tendințelor pe termen lung. „Am descoperit că nu este nevoie de mult pentru a monitoriza eficient emisiile”, a spus Barkley. „Uneori sunt suficiente câteva instrumente solide și sisteme de măsurare amplasate în aval de un oraș.”
Pentru analiza metanului din Indianapolis, cercetătorii s-au concentrat pe măsurătorile realizate între 2014 și 2023, când patru sau mai multe turnuri au colectat observații. Echipa a folosit modelare statistică pentru a estima emisiile totale și variațiile lor în timp.
Depozitul de deșeuri, aproape jumătate din emisii
Cercetătorii au stabilit că orașul a eliberat în medie 3,4 tone metrice de metan pe oră, aproape jumătate provenind de la un depozit de deșeuri cunoscut sub numele de South Side Landfill, cea mai mare sursă individuală de emisii de metan din zonă.
Emisiile de metan au fost mai mari cu 13% în timpul iernii, dar variațiile sezoniere au fost mai puțin pronunțate decât cele înregistrate în Los Angeles și în regiunea Washington, D.C. în alte studii din ultimul deceniu. Rezultatele au indicat și o consistență relativă de la an la an în Indianapolis, în ciuda variațiilor mari ale calculelor folosite de agenția de mediu pentru evaluarea emisiilor depozitului până în 2023.
Scurgerile indică interiorul clădirilor
Orașele din nord-estul Statelor Unite tind să aibă conducte exterioare mai vechi și mai predispuse la scurgeri, iar cercetătorii se așteptau la mai puține pierderi în Indianapolis, dat fiind că rețeaua sa este mai modernă, din plastic. Însă descoperirea unui „nor ambiental de metan peste tot în Indianapolis” sugerează scurgeri din interiorul clădirilor, din surse precum centralele pe gaz și conductele interioare.
„Știm unde sunt emisiile. Politicile publice le pot reduce”, a spus Barkley, menționând stimulentele pentru tehnologii precum pompele de căldură.
