Inteligența artificială descifrează registre portuare vechi de secole
Cercetătorii au creat o hartă interactivă online, unică în felul său, folosind date din sute de mii de pagini de registre portuare vechi de secole pentru a urmări ascensiunea Marii Britanii ca națiune comercială dominantă la nivel global. Proiectul, derulat de Universitatea din Southampton, a folosit inteligența artificială pentru a transforma informațiile din delicatele „port books” scrise de mână într-o bază de date uriașă despre trecutul transportului maritim britanic.
Harta acoperă perioada de la sfârșitul secolului al XVI-lea până la mijlocul secolului al XVIII-lea, de la domnia Elisabetei I până la George al III-lea. Cercetătorii au înregistrat sute de mii de călătorii, inclusiv informații despre nave, porturi, rute maritime și mărfuri.
Europa, principalul partener comercial
Proiectul a relevat că Europa reprezenta majoritatea comerțului exterior britanic, mai mult decât coloniile globale. Echipa a identificat peste 3.000 de porturi individuale în țară și în străinătate, inclusiv peste 1.000 de porturi britanice într-o rețea vastă de-a lungul căilor navigabile de coastă și interioare.
Luând ca exemplu perioada 1696–1697, piețele europene reprezentau aproximativ 80% din valoarea înregistrată a comerțului exterior englez. Dintre primele 15 țări după numărul de locații maritime conectate la comerțul britanic, 10 erau în Europa. Franța ocupa primul loc, cu 157 de situri maritime identificate, urmată de Țările de Jos cu 68, iar India se afla pe locul al treilea cu 59.
„Este interesant de observat că, chiar și acum câteva secole, Europa era principala regiune de comerț exterior a Britaniei, iar deși avea conexiuni globale importante, cea mai mare parte a comerțului său esențial se făcea încă aproape de propriile țărmuri”, a declarat John McAleer, profesor asociat de istorie și co-responsabil al proiectului.
Mărfuri neașteptate în registre
În interiorul Marii Britanii, sud-vestul domina activitatea de transport maritim comercial, cu 426 de locații maritime înregistrate de-a lungul secolelor. Sud-estul urma cu 306 situri identificate, iar Scoția avea 98 de locații maritime înregistrate. Zona maritimă Londra și Tamisa conținea singură 135 de porturi, cheiuri și locuri de debarcare identificate.
Registrele dezvăluie un peisaj maritim uitat al unor porturi și comunități comerciale cândva înfloritoare, de la orașul dispărut Dunwich și portul pierdut Ravenspurn până la porturile de golf din Kent și Essex, adăposturile din Norfolk, Old Winchelsea, Brightlingsea și St. Osyth.
Cărbunele era marfa cel mai frecvent înregistrată în datele vamale, apărând în peste 101.000 de intrări de încărcătură, urmat de malț, grâu, fier, lână și vin. Doar în registrele pentru 1696–1697, istoricii au identificat peste 500.000 de piei de animale importate, inclusiv de urs, panteră, lup, raton și vidră.
Registrele dezvăluie și o varietate remarcabilă de mărfuri comercializate, inclusiv jucării pentru copii din China, mațe de oaie, corzi de arc, piei de animale exotice, carcase de ceasuri și „Venice treacle”, un vestit remediu din epoca modernă timpurie despre care se credea că vindecă aproape orice afecțiune.
Predarea scrisului de mână către AI
Echipa a scanat aproximativ 100.000 de pagini din registrele delicate, legate în piele, de la Arhivele Naționale din Kew. Procesul a folosit un software specializat pentru a recunoaște textul și a compila informații despre cine comercia ce, cu cine, când și unde.
„A fost o sarcină uriașă, realizată la o scară nemaiîntâlnită. Fără inteligența artificială care să extragă și să organizeze datele, ar fi durat ani. A fost nevoie în continuare de verificare manuală, dar procesul a fost accelerat enorm”, a spus Craig Lambert, istoric și cercetător principal.
„Am învățat AI-ul să citească scrisul de mână unic al multor oficiali portuari diferiți și schimbările de ortografie ale cuvintelor de-a lungul deceniilor.”
Harta permite utilizatorilor să exploreze comerțul maritim în timp și din multiple puncte de interes. „Am dorit să facem informațiile cât mai accesibile publicului larg, cercetătorilor și istoricilor amatori”, a declarat Jason Sadler, profesor la GeoData.
