Educatorii agricoli, evaluați într-un studiu privind conștientizarea suicidului

Florentina

Profesorii de agricultură recunosc semnele de avertizare ale sinuciderii, arată un studiu

Un studiu realizat în rândul a 793 de profesori de agricultură din învățământul școlar arată că majoritatea recunosc semnele de avertizare ale sinuciderii și factorii de stres cu care se confruntă fermierii. Cercetarea a acoperit 13 state din sudul Statelor Unite, Puerto Rico și Insulele Virgine Americane și a fost publicată în Journal of Southern Agricultural Education.

Interesul pentru această temă este legat de îngrijorările tot mai mari privind sănătatea mintală a fermierilor. Datele Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA arată că lucrătorii din agricultură, pescuit și silvicultură au unele dintre cele mai ridicate rate de sinucidere dintre toate grupurile profesionale. Până în prezent, însă, puține cercetări au analizat nivelul de conștientizare a semnalelor de avertizare în rândul profesorilor de agricultură din școli.

Donald Johnson, profesor în departamentul de educație agricolă, comunicare și tehnologie al Arkansas Agricultural Experiment Station, a explicat că profesorii de agricultură sunt profund integrați în țesutul social al comunităților în care trăiesc și lucrează. Contactul lor zilnic cu producătorii agricoli și cu elevii le oferă o perspectivă unică asupra factorilor de stres din ferme care pot afecta negativ bunăstarea mintală. Cercetările anterioare se concentraseră în principal asupra fermierilor și familiilor acestora.

Rezultatele studiului sunt în mare parte încurajatoare, a precizat Johnson, pentru că arată că profesorii de agricultură recunosc în general majoritatea semnelor de avertizare și factorii de stres din mediul agricol. Mulți dintre cei chestionați au și o conștientizare puternică a problemelor care îi afectează pe elevi și pe familiile de fermieri.

Cercetătorii au măsurat conștientizarea factorilor de stres folosind o listă de provocări financiare, legate de volumul de muncă, de sănătate și sociale cu care se confruntă fermierii. Studiul a clasificat comunitățile profesorilor ca rurale, suburbane sau urbane, fără a preciza însă cum au fost stabilite aceste clasificări.

Un rezultat neașteptat a fost că profesorii descriși ca „urbani” s-au numărat printre grupurile mai susceptibile să recunoască factorii de stres din ferme decât profesorii din comunitățile „rurale”. Constatarea contrazice presupunerea că educatorii care lucrează cel mai aproape de comunitățile agricole ar fi mai atenți la semnele de stres din ferme. Deși nu există o explicație definitivă, studiul citează indicii din cercetări anterioare. O lucrare din 2014 privind sinuciderea în mediul rural identifica printre posibilii contribuitori „presiunea socioculturală de a te comporta ca un furnizor stoic, statornic și de încredere”. Johnson a spus că implicația, dincolo de concluziile studiului, este că oamenii profund integrați în comunitățile agricole pot deveni obișnuiți cu factorii de stres pe care cei din afara comunității îi observă mai ușor.

Rezultatele au arătat și o relație semnificativă între conștientizarea factorilor de stres din ferme și cea a semnelor de avertizare ale sinuciderii: profesorii mai conștienți de un aspect erau mai susceptibili să îl recunoască și pe celălalt. De asemenea, profesorii expuși mai mult la sinucidere în contexte personale și mai conștienți de semnele de avertizare erau și mai conștienți de factorii de stres din ferme.

Studiul a mai arătat că profesorii de agricultură au căutat independent formare profesională pe tema conștientizării sinuciderii atunci când școlile lor nu ofereau astfel de sesiuni. Aproximativ 33% dintre profesorii chestionați din regiune au raportat că școlile lor nu ofereau formare profesională în domeniul sănătății mintale, iar 76,5% s-au declarat dispuși să participe la o astfel de formare. Majoritatea profesorilor chestionați participaseră deja la formări legate de sinucidere, iar cei care nu o făcuseră erau în general dispuși să o facă, în special femeile, profesorii cu mai puțină experiență și cei cu o expunere personală mai mare la sinucidere.

Autorii studiului sugerează că formarea profesională pe tema sinuciderii pentru educatorii din domeniul agricol ar trebui să fie „frecventă, practică și adaptată nivelului de experiență al profesorilor”, cu accent pe stresul din ferme, semnele de avertizare ale sinuciderii și strategiile de intervenție, folosind facilitatori din rândul colegilor pentru a reduce stigma și a încuraja participarea. Lucrarea a fost susținută de Farm and Ranch Stress Assistance Network, prin premiul de proiect nr. 2023-70028-41286, acordat de Institutul Național de Alimentație și Agricultură din cadrul Departamentului de Agricultură al SUA.

Share This Article