Studiu: cine beneficiază de amplasarea spitalelor și a gropilor de gunoi
Oamenii își doresc să locuiască aproape de spitale și parcuri, dar apropierea de o stație de epurare sau de o groapă de gunoi este privită cu totul altfel. O cercetare publicată în revista npj Urban Sustainability propune o metodă nouă de analiză a echității socioeconomice în amplasarea facilităților publice, aplicată în comitatul Spokane și în orașul Spokane din statul Washington.
Analiza a constatat că unele facilități „dezirabile” din Spokane, precum spitalele și parcurile, sunt amplasate central și echitabil, oferind acces larg pentru locuitorii din medii socioeconomice diferite. În schimb, toate facilitățile „nedezirabile” studiate, precum stația de epurare și groapa de gunoi, se află în cartiere cu niveluri de educație mai scăzute.
„Pentru noi, echitatea înseamnă să fim atenți la distribuția neuniformă a condițiilor socioeconomice ale oamenilor și să evităm situațiile în care un anumit grup sau o anumită categorie demografică este afectată în mod disproporționat”, a declarat Assefaw Gebremedhin, profesor asociat la Școala de Inginerie Electrică și Informatică a Universității de Stat din Washington. „Dacă este la fel pentru toată lumea, atunci este corect.”
Numeroși factori influențează locul unde sunt amplasate facilitățile publice, iar multe dintre aceste decizii au fost luate cu mult timp în urmă. Pe măsură ce crește atenția acordată disparităților socioeconomice și comunitățile continuă să se dezvolte, sporește și dorința de a distribui echitabil efectele pozitive și negative ale acestor facilități.
Cercetarea se bazează pe știința rețelelor, care examinează modul în care comunitățile și organizațiile sunt conectate. Un element central al acestui domeniu este centralitatea, adică măsura în care locuitorii au distanțe sau timpi de deplasare aproximativ egali către serviciile importante. Proiectul a aplicat o măsură holistică de echitate, construită pe 13 variabile din datele recensământului american, inclusiv venitul, nivelul de educație și alte caracteristici demografice. Alte studii privind echitatea amplasării facilităților publice s-au bazat de obicei pe un singur indicator socioeconomic, precum venitul sau rasa.
„Valoarea de echitate introdusă în lucrarea noastră pornește de la măsurătorile clasice de centralitate, care folosesc distanța sau timpul ca măsură ce trebuie minimizată, și ia în considerare heterogenitatea unui anumit cartier pentru a garanta că facilitățile sunt amplasate corect și optim, ținând cont de caracteristicile demografice și socioeconomice ale cartierului”, a explicat Stephanie Kane, coautoare și doctorandă în cadrul programului de studii interdisciplinare al universității.
În analiza comitatului Spokane, cercetătorii au identificat patru grupuri demografice: venit ridicat și educație superioară; venit ridicat și educație scăzută; venit scăzut și educație scăzută; și venit scăzut și educație medie. Facilitățile nedezirabile luate în calcul au fost patru situri de curățare ecologică Superfund și stația de epurare a orașului, iar cele 22 de facilități dezirabile analizate au inclus stații de pompieri, parcuri și un spital.
Cercetătorii au descoperit că ambele grupuri cu nivel scăzut de educație erau cele mai apropiate de facilitățile nedezirabile. În analiza mai complexă a facilităților dezirabile, multe dintre acestea s-au dovedit a fi amplasate ideal atât din punctul de vedere al centralității, cât și al echității.
Kane a precizat că tehnica poate fi adaptată în alte comunități și modificată cu date suplimentare pentru a evalua amplasarea unor facilități specializate. „Planificatorii urbani pot folosi această tehnică în mod repetat, pe măsură ce demografia orașului sau a regiunii se schimbă în timp, pentru a se asigura că noile facilități sunt bine amplasate și că facilitățile nedezirabile nu afectează în mod disproporționat locuitorii”, a spus ea.
