Australia, îndemnată să integreze biodiversitatea în planificare, în timp ce obiectivele globale devin tot mai greu de atins
Un nou raport arată că la nivel mondial angajamentele privind biodiversitatea nu sunt respectate, iar una dintre cauze este modul în care natura este tratată în deciziile legate de locuințe, infrastructură, agricultură, energie, minerit și conservare. Concluzia apare într-un raport al Universității din New South Wales (UNSW), care atrage atenția că biodiversitatea rămâne adesea o considerație secundară în aceste procese.
Conform raportului, o evaluare globală publicată înaintea COP17 avertizează că mai puțin de jumătate dintre cele 23 de obiective evaluate în cadrul Cadrului Global pentru Biodiversitate Kunming–Montreal sunt pe drumul cel bun. Niciun obiectiv nu prezintă o imagine complet pozitivă, iar guvernele nu se mișcă suficient de repede pentru a îndeplini țintele cadrului pentru 2030.
Hedley Grantham, profesor asociat la Centrul pentru Știința Ecosistemelor din cadrul UNSW, susține că este nevoie de o planificare mai bună pentru a reduce decalajul dintre angajamentele globale ale Australiei privind biodiversitatea și ceea ce se întâmplă efectiv pe teren. Alături de 20 de coautori internaționali, Grantham prezintă această abordare într-un articol publicat în Nature Reviews Biodiversity.
Grantham afirmă că Australia a semnat aceste obiective, dar nu este pe cale să le atingă și nici nu folosește toate instrumentele disponibile. În opinia sa, biodiversitatea trebuie luată în considerare încă din fazele incipiente ale deciziilor de planificare, pe baza celor mai bune dovezi disponibile. El subliniază că nu este vorba despre o nouă strat de birocrație, ci despre a face ca procesele existente să funcționeze împreună.
Australia a adoptat Cadrul Kunming–Montreal în 2022, însă nu a inclus un obiectiv național distinct de planificare în propria strategie. Abordarea propusă, cunoscută sub denumirea de planificare spațială incluzivă a biodiversității (BISP), ar transforma proiectarea favorabilă naturii într-o componentă de bază a planificării încă de la început, în loc să fie adăugată proiectelor după ce deciziile principale au fost deja luate.
Potrivit lui Grantham, BISP este esențială deoarece conservarea biodiversității nu depinde doar de ariile protejate, ci și de miile de decizii de dezvoltare luate în peisaje și în zone marine. Dacă biodiversitatea nu este luată în considerare în aceste decizii, obiectivele globale de conservare vor rămâne de neatins, avertizează el.
Australia dispune deja de multe dintre instrumentele necesare pentru decizii mai bune, inclusiv cartografierea biodiversității, zonarea marină, planificarea ariilor protejate și abordările bioregonale, însă nu le utilizează în mod consecvent. Grantham recomandă reunirea planurilor existente de conservare, restaurare și utilizare durabilă într-un cadru coordonat de planificare spațială, aliniat angajamentelor globale.
El consideră că informațiile mai bune îi ajută pe guvernanți să găsească soluții care aduc beneficii economice și reduc în același timp daunele inutile asupra mediului. Integrarea biodiversității în planificare poate transforma astfel angajamentele globale în decizii practice, conchide el.
