Un imens platou de gheață a susținut ghețarii din ultima eră glaciară – ce înseamnă asta pentru Antarctica de azi
Acum aproximativ 20.000 de ani, un platou de gheață plutitor de peste 1,6 kilometri grosime contribuia la stabilizarea a trei dintre cele mai mari calote glaciare din nordul Canadei și din Groenlanda. Când acest platou de gheață a dispărut, a permis eliberarea parțială a acestor calote, ceea ce a contribuit la o creștere a nivelului mării de câteva sute de picioare și a dus la conturarea litoralului modern așa cum îl cunoaștem astăzi.
Sunt concluziile unui studiu nou care a descoperit dovezi ale unui platou de gheață antic în Golful Baffin, la vest de Groenlanda. Dimensiunile și amploarea unei asemenea fortărețe plutitoare de gheață nu erau cunoscute anterior, iar descoperirea oferă indicii despre viitorul calotelor glaciare masive din Antarctica de astăzi și despre creșterea nivelului mării care ar putea urma dacă acestea se topesc.
„Aceste calote glaciare sunt ca o catedrală gotică. Ai această catedrală înaltă de gheață și aceste contraforturi zburătoare reprezentate de platourile de gheață plutitoare care le susțin. Ele ajută la oprirea gheții de pe uscat să curgă în ocean și să contribuie la creșterea nivelului mării”, a declarat Robert Hatfield, profesor asociat de geologie la Universitatea din Florida și coautor al studiului. „Una dintre cele mai mari preocupări din Antarctica în acest moment este cât de repede va curge acea gheață de pe uscat în ocean atunci când pierdem acest efect de susținere.”
Hatfield și colaboratorii săi de la Universitatea din Carolina de Nord Wilmington, Universitatea Columbia și alte patru instituții au publicat rezultatele în revista Nature Geoscience.
Indicii de pe fundul mării dezvăluie un platou de gheață gros de peste un kilometru și jumătate
Oamenii de știință nu și-au propus să descopere un platou de gheață gros de 1,6 kilometri. Ei au pornit într-o expediție de cercetare de cinci săptămâni în Golful Baffin, cu intenția de a colecta carote de sedimente pentru a reconstrui ceea ce a destabilizat calota glaciară a Groenlandei la sfârșitul ultimei ere glaciare. Însă, cartografiind fundul mării cu sonarul, au descoperit dovezi clare ale unui platou de gheață mare care ocupa întregul golf și care susținea nu doar marginea calotei glaciare a Groenlandei, la est, ci și calota glaciară Innuitiană, la nord, și calota glaciară Laurentide, la vest.
„Lucrul care ne-a surprins cu adevărat a fost că aceste dovezi se aflau la peste 1,6 kilometri adâncime în ocean. Este cu cel puțin 0,8 kilometri mai gros decât orice platou de gheață cunoscut anterior în emisfera nordică”, a spus Hatfield. „Gheața nu vrea să curgă sub apă; vrea să plutească. Asta arată cât de gros a devenit acel platou de gheață.”
Un platou de gheață de dimensiuni antarctice a dispărut în câteva secole
Carotele de sedimente prelevate din întregul golf sugerează că acest platou de gheață plutitor – aproximativ la fel de mare ca unele dintre platourile de gheață cheie din Antarctica de astăzi – a dispărut în circa 500–1.000 de ani, permițând ghețarilor mari de pe uscat să curgă mai repede în mare, să se topească și să ridice nivelul oceanelor.
„Aceasta este una dintre concluziile îngrijorătoare la care nu ne așteptam: că un platou de gheață de amploarea celor din Antarctica ar putea dispărea complet în câteva secole”, a afirmat Hatfield.
Cu aceste noi descoperiri despre sfârșitul ultimei ere glaciare, oamenii de știință care modelează platourile de gheață și ghețarii din trecut și din prezent au date noi cu care să lucreze, a spus Hatfield. Acest lucru ar putea duce la predicții mai precise despre cât de repede s-ar putea topi ghețarii antarctici și ar putea ridica nivelul mării. De asemenea, studiul arată cum urmărirea unor dovezi neașteptate poate dezvălui imagini complet noi ale trecutului planetei.
„Nu am plecat să căutăm un platou de gheață atât de mare”, a spus Hatfield. „Așa e știința, nu? Pornești în căutarea unui lucru și tot felul de alte întrebări îți cad în brațe.”
