Schimbări sistemice în lanțul agroalimentar, necesare pentru a combate crizele alimentare globale
Deși producția mondială de calorii pe cap de locuitor crește de la an la an, crizele alimentare localizate persistă, fiind determinate în primul rând de conflicte armate și, tot mai mult, de schimbările climatice. Concluzia apare într-o analiză publicată în numărul dedicat climei al revistei The BMJ, semnată de Elizabeth Robinson de la London School of Economics.
Conflictele afectează toate dimensiunile securității alimentare, explică autoarea. Terenurile agricole pot fi abandonate sau devin greu de cultivat, comunitățile sunt strămutate, accesul la piețe este restricționat, iar puterea de cumpărare scade, cu efecte pe termen lung asupra sănătății populațiilor afectate.
Analiza citează Raportul global privind crizele alimentare din 2026 al Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și al Programului Alimentar Mondial, care identifică 13 puncte fierbinți în care insecuritatea alimentară acută este de așteptat să crească. Douăsprezece dintre acestea sunt afectate de conflicte armate și violență, iar în Sudan, Sudanul de Sud, Fâșia Gaza și Somalia există riscul de foamete.
La nivel global, aproximativ 60–70% dintre cele mai subnutrite persoane din lume trăiesc în zone afectate de conflicte, iar 85% dintre cei care se confruntă cu foamea s-ar afla în țări marcate de conflicte.
Temperaturi în creștere și fenomene meteo extreme
În paralel, temperaturile tot mai ridicate și fenomenele meteorologice extreme au efecte negative profunde asupra securității alimentare, prin pierderi de recolte, perturbarea lanțurilor de aprovizionare și volatilitatea prețurilor la alimente. În 2023, aproximativ 123,7 milioane de persoane suplimentare s-au confruntat cu insecuritate alimentară moderată sau severă din cauza frecvenței mai mari a zilelor cu valuri de căldură și a lunilor de secetă, comparativ cu perioada 1981–2010.
Insecuritatea alimentară poate declanșa, la rândul ei, violență și instabilitate și poate crește riscul de tulburări politice și conflicte. Există indicii ale unui cerc vicios în care conflictul agravează insecuritatea alimentară, iar aceasta din urmă intensifică și mai mult conflictul.
Conflictele majore, precum invazia Rusiei în Ucraina și războiul dintre SUA și Iran, au consecințe asupra securității alimentare la nivel global, în special pentru țările dependente de importurile de alimente și produse agricole din regiunile afectate și de rutele maritime comerciale.
Reducerea emisiilor și diversificarea aprovizionării
Schimbările climatice fac tot mai dificilă ruperea legăturii dintre foame și conflict, însă autoarea indică o serie de măsuri care pot fi luate, axate pe consolidarea sistemelor agroalimentare și pe protejarea populațiilor cele mai vulnerabile.
Reducerea emisiilor globale, inclusiv în sectorul agroalimentar, prin trecerea la diete mai bogate în alimente de origine vegetală și prin limitarea pierderilor și risipei alimentare, este considerată esențială. În același timp, diversificarea lanțurilor de aprovizionare, împreună cu o cooperare mai strânsă și sprijin țintit pentru fermieri și gospodăriile vulnerabile, contribuie la construirea unor sisteme alimentare mai reziliente.
Sprijinul anticipativ pe termen scurt, precum protejarea agriculturii locale sau acordarea de ajutoare în numerar și alimente gospodăriilor afectate, poate reduce insecuritatea alimentară legată de conflicte și schimbările climatice. Totuși, potrivit autoarei, reziliența pe termen mediu și lung necesită schimbări sistemice de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, de la ceea ce cultivăm și modul în care o facem până la ceea ce consumăm.
