Datele privind emisiile din conflictele armate, esențiale pentru responsabilizarea militarilor
Înaintea Conferinței ONU privind schimbările climatice (COP31), care va avea loc în Antalya, Turcia, în noiembrie 2026, un expert avertizează că datele exacte privind emisiile de gaze cu efect de seră generate în timpul conflictelor armate sunt necesare urgent pentru a responsabiliza militarile, guvernele și persoanele fizice pentru impactul environmental al războiului.
Benjamin Neimark, de la Queen Mary University of London, susține că înțelegerea amplorii emisiilor din conflicte „este un prim pas esențial în abordarea contribuției disproporționate a militarilor la criza climatică”.
Costul carbon al conflictelor
Gazele cu efect de seră rezultate din conflictele armate reprezintă o problemă serioasă. Primele 14 zile ale războiului din Iran au produs singure mai multă poluare climatică decât totalul emisiilor Islandei în 2024 — aproximativ 5 milioane de tone metrice de dioxid de carbon. Cinci ani de război în Ucraina au eliberat aproape 311 milioane de tone metrice de dioxid de carbon, echivalentul emisiilor anuale ale Franței. În Gaza, emisiile de carbon din primele 15 luni ale conflictului au depășit 30 de milioane de tone metrice, echivalentul cantității de carbon absorbită de 33 de milioane de acri de pădure într-un an.
Emisiile provin din combustibilii fosili arși de avioanele de luptă, avioanele de transport, tancurile și navele militare, dar și din surse indirecte: alimentarea bazelor, fabricarea armelor, desfășurarea trupelor și reconstrucția după conflicte.
Raportare voluntară versus obligații legale
De la Acordul de la Paris din 2015, toată raportarea militară a emisiilor legate de conflicte a fost voluntară, lăsând cercetătorii să realizeze propriile evaluări ale cantității de carbon emise în timpul unui conflict.
În 2025, Curtea Internațională de Justiție a emis o opinie consultativă de referință care confirmă că guvernele au responsabilitatea legală de a proteja sistemul climatic, de a preveni daunele în măsura posibilităților și de a coopera la nivel internațional. Deși emisiile militare nu au fost abordate direct în opinia consultativă, o declarație suplimentară a precizat că obligațiile statelor „includ responsabilitatea de a aborda impacturile rezultate din conflictele armate și alte activități militare”.
De atunci, mai multe cazuri legale au fost aduse împotriva marilor poluatori climatici în instanțe naționale și internaționale. Până în prezent, însă, nu a fost intentată nicio acțiune legală împotriva militarilor pentru emisii legate de climă.
Datele de emisii ca probe în instanță
Datele sunt esențiale pentru a oferi o imagine mai clară a costurilor environmental ale războiului — nu doar costurile economice, ci și costurile pentru oameni și pentru sistemul climatic de care depind. Astfel de date pot fi folosite ca probe în instanță pentru a responsabiliza militarile, guvernele și persoanele fizice și pentru a ajuta la stabilirea de ținte de reducere a emisiilor.
„Guvernele ar trebui să stabilească mandate care să oblige militarile să raporteze emisiile atât în timp de pace, cât și în timpul conflictelor active”, concluzionează expertul.
