Termenii familiari mobilizează mai bine publicul în criza speciilor decât jargonul științific
Modul în care este descrisă pierderea speciilor de pe planetă contează: termenul „extincția plantelor și animalelor” stârnește un interes public mai mare decât sintagma științifică „pierderea biodiversității”. Concluzia apare într-un studiu publicat în npj Biodiversity, care a analizat modul în care formulările influențează preocuparea oamenilor și disponibilitatea lor de a susține politici menite să oprească această criză.
Cercetarea a pornit de la o observație simplă: majoritatea oamenilor au auzit de „extincția plantelor și animalelor”, dar puțini au întâlnit sintagma „criză a extincției”, iar termenul științific „pierderea biodiversității” este, de asemenea, puțin cunoscut în rândul publicului larg. Potrivit Platformei Interguvernamentale pentru Biodiversitate și Servicii Ecosistemice (IPBES), cel puțin un milion de specii de plante și animale sunt amenințate cu dispariția.
„Aproape toată lumea a auzit de extincție și vrea să sprijine politici pentru salvarea plantelor și animalelor. Însă, dacă folosești termeni nefamiliari pentru a descrie fenomenul, oamenii nu mai sunt la fel de preocupați și nici dispuși să acționeze. Specialiștii în mediu trebuie să recunoască faptul că o mare parte din terminologia lor este jargon pentru oamenii obișnuiți”, a declarat Wändi Bruine de Bruin, autoarea principală a studiului, profesoară la USC Price School of Public Policy și la USC Dornsife College of Letters, Arts and Sciences.
Un experiment pe peste 7.000 de adulți din SUA
Studiul a implicat un eșantion reprezentativ de 7.338 de adulți din Statele Unite, fiecare fiind repartizat aleatoriu către unul dintre cei șase termeni folosiți frecvent în comunicarea publică despre pierderea biodiversității: „pierderea biodiversității”, „criza biodiversității”, „pierderea naturii”, „criza naturii”, „extincția plantelor și animalelor” și „criza extincției”. Fiecare termen a fost prezentat fie singur, fie însoțit de o explicație și de fotografii cu plante și animale.
Rezultatele au arătat că „pierderea biodiversității” și „criza biodiversității” au fost cei mai puțin familiari și cei mai puțin îngrijorători termeni, chiar și atunci când erau însoțiți de o explicație și de imagini. În schimb, „extincția plantelor și animalelor” a fost cel mai familiar termen și a stârnit cea mai mare preocupare publică, indiferent dacă a fost prezentat sau nu în context. Sintagma „pierderea naturii” a avut rezultate la fel de bune, dar numai atunci când a fost însoțită de context. Aceste concluzii s-au menținut indiferent de orientarea politică sau de caracteristicile demografice ale participanților.
Un mesaj pentru delegații conferinței ONU
Rezultatele sunt publicate aproape de debutul conferinței bienale a ONU privind biodiversitatea, care are loc la Erevan, în Armenia, unde reprezentanții a 195 de țări se concentrează asupra primei evaluări globale a progresului colectiv în implementarea țintelor mondiale pentru natură, stabilite prin Cadrul Global pentru Biodiversitate Kunming-Montreal.
„Sperăm ca delegații conferinței să țină cont de acest studiu, astfel încât să își transmită concluziile într-un limbaj clar și simplu, care să le maximizeze impactul, dând copiilor și comunităților puterea de a lua decizii informate și de a acționa”, a afirmat coautoarea Moa Cortobius, consilieră pentru reziliență climatică și acțiune anticipativă la Save the Children International.
Studiul face parte dintr-o serie în care Bruine de Bruin și coautorii ei au examinat eficacitatea termenilor folosiți pentru a comunica problemele de mediu. Prima cercetare, publicată în 2021, a arătat că oamenii au dificultăți în a înțelege cuvintele și expresiile folosite frecvent pentru a descrie schimbările climatice. Un alt studiu, publicat în 2024, a constatat că termenii „schimbările climatice” și „încălzirea globală” sunt mai eficienți decât „criza climatică” sau „urgența climatică”.
„S-a conturat clar un tipar: un limbaj simplu și familiar este cel mai eficient atunci când comunicăm probleme de mediu urgente”, a subliniat coautoarea Allison Agsten, de la USC Annenberg Center for Climate Journalism and Communication.
