Microplasticele din sedimente ar putea urmări decenii de activitate umană la nivel global
Cercetătorii de la Institutul Leibniz pentru Cercetare a Mării Baltice Warnemünde (IOW), în colaborare cu colegi de la Universitatea din Leicester, au publicat un articol de sinteză în revista Earth-Science Reviews, în care arată cum activitatea umană a modificat sedimentele Pământului de-a lungul deceniilor. Noile materiale sintetice inventate și utilizate continuu ajung în mediu prin eliminare necorespunzătoare și se depun în straturile de sedimente.
Autorii propun folosirea particulelor mici de plastic, cu dimensiuni între 1 micrometru și 5 milimetri, cunoscute sub numele de microplastice, drept marcatori pentru așa-numitul Antropocen, o epocă geologică propusă care ar fi modelată de oameni.
Antropocenul, o epocă geologică disputată
Geologii împart cei 4,567 miliarde de ani de istorie a Pământului în unități cronostratigrafice, fiecare caracterizată prin formațiuni rocoase specifice. Din cauza impactului semnificativ al activității umane, un grup de lucru dedicat Antropocenului a propus o nouă epocă geologică cu acest nume. Propunerea a fost însă respinsă în martie 2024.
În ciuda eforturilor grupului de lucru, rămâne neclar dacă Antropocenul va fi inclus oficial în Carta Cronostratigrafică Internațională, deși influența umană asupra Pământului este de netăgăduit.
Ce sunt microplasticele și de ce sunt potrivite ca marcator
Microplasticele sunt particule de plastic cu dimensiuni între 1 micrometru și 5 milimetri, care se formează de obicei în mediu prin degradarea și fragmentarea ulterioară a obiectelor de plastic mai mari. Acestea pot include fibre din îmbrăcăminte sintetică, fragmente și folii de plastic provenite din foi mai mari, cum ar fi cele folosite în agricultură. Microplasticele sunt însă produse și direct la această dimensiune și sunt prezente în produse precum agenții exfolianți din cosmetice.
Din cauza dimensiunilor mici, microplasticele pot fi ingerate cu ușurință de animale odată cu hrana, pot fi transportate pe distanțe lungi de vânt și se acumulează în sedimentele terestre, de apă dulce și marine, departe de activitatea umană. Din acest motiv, cercetătorii le propun ca punct de referință sedimentar pentru epoca Antropocenului.
În sedimente, microplasticele sunt protejate de lumina soarelui, ploaie și căldură și probabil rămân relativ neschimbate, ceea ce le face un marcator geologic util și de durată. Cercetătorii arată de asemenea că în straturile de sedimente de diferite vârste se găsesc cantități și tipuri diferite de microplastice, în funcție de tipurile cele mai utilizate la momentul respectiv. De exemplu, bachelita a fost unul dintre primele tipuri de plastic, dar astăzi este aproape nefolosită, astfel încât este mai probabil să fie găsită în straturile mai vechi și mai adânci.
Urme ale pandemiei în sedimente
Cercetătorii consideră că evenimente precum pandemia de COVID-19 dintre 2020 și 2022 pot fi detectate în sedimente. Pandemia a dus la o creștere bruscă a producției și răspândirii unor articole precum măști de protecție, mănuși de plastic și ambalaje pentru dezinfectanți. Odată ajunse în mediu, aceste obiecte s-ar descompune în microplastice prin degradare și s-ar depune în sediment într-un model caracteristic.
Datorită varietății de forme și tipuri de polimeri, microplasticele pot servi astfel drept marcatori geologici care oferă informații valoroase despre activitatea umană. Potrivit oceanografei IOW și autoarei principale a articolului, dr. Juliana Ivar do Sul, membră a grupului de lucru pentru Antropocen din 2015, microplasticele pot fi folosite ca marcator al Antropocenului la nivel mondial datorită distribuției lor globale în ecosistemele terestre, acvatice și marine.
Următorii pași în cercetare
Articolul stabilește un cadru clar pentru cercetările viitoare care să testeze și să valideze microplasticele ca marcatori planetari definitivi. Ivar do Sul explică faptul că următorul pas pentru grupurile internaționale de cercetare este analiza carotelor de sedimente la nivel global, pentru a verifica dacă distribuția unor polimeri specifici, precum polipropilena (PP), polietilena (PE) și polietilentereftalatul (PET), în straturile de sedimente oglindește cu precizie cronologia producției lor comerciale de la mijlocul secolului XX încoace.
De asemenea, viitoarele studii de teren se vor concentra pe testarea predictibilității mișcării particulelor în aceste straturi de sedimente. „Demonstrarea faptului că aceste particule îngropate rămân stabile pe scări de timp geologice, departe de lumina soarelui și de oxigen, este esențială pentru a stabili microplasticele ca instrument diagnostic fiabil, predictibil și permanent pentru cartografierea Antropocenului la nivel mondial”, conchide cercetătoarea.
