Regenerarea naturală a pădurilor reduce dominația speciilor non-native
Prezența arborilor non-nativi este adesea văzută ca un obstacol în calea refacerii pădurilor tropicale care cresc pe suprafețe defrișate anterior. Cercetători de la aproximativ 60 de instituții au analizat date din peste 1.500 de zone de regenerare forestieră din America pentru a înțelege mai bine cum evoluează aceste plante de-a lungul timpului, atât în pădurile umede, cât și în cele uscate.
Rezultatele, publicate în revista Nature Plants, arată că dominația inițială a speciilor exotice este temporară. Acestea se înmulțesc ușor în primii 10 până la 20 de ani, profitând de lumina solară abundentă din zonele deschise, dar scad pe măsură ce arborii nativi cresc și umbresc pădurea.
Diferențe între pădurile umede și cele uscate
Potrivit primului autor al studiului, Angelica Faria de Resende, îngrijorarea inițială este justificată, deoarece speciile invazive pot modifica rețelele trofice și diversitatea funcțională, structurală și biologică a pădurii. Datele echipei arată însă că această interferență este mai pronunțată în pădurile umede, unde arborii exotici au reprezentat 28% din trunchiuri și 22% din totalul speciilor în primele două decenii, față de 9% pentru ambii indicatori în pădurile uscate.
Impactul tinde să fie parțial sau temporar. Declinul apare pentru că arborii exotici din aceste zone seamănă cu speciile native „pionier”, cresc rapid și au nevoie de lumină abundentă, așa cum se găsește în pășunile recent abandonate. Inițial concurează pentru spațiu, dar în cele din urmă fac loc arborilor nativi cu creștere lentă, care germinează la umbră și ajung să domine peisajul.
Specii invazive și non-invazive
Din cele 3.735 de specii eșantionate, 131 au fost considerate non-native/non-invazive, 14 non-native/potential invazive și 11 non-native/invazive. Speciile non-native au fost prezente în 18% din parcelele de pădure uscată și în 41% din cele de pădure umedă.
Două exemple din Brazilia ilustrează diferența. Pinul (Pinus elliottii), originar din emisfera nordică, este folosit pentru lemn și rășină, dar își dispersează semințele prin aer și se răspândește fără intervenție umană, fiind considerat invaziv. Eucaliptul (Eucalyptus spp.), originar din Oceania, nu se răspândește de unul singur și apare doar unde este plantat, fiind un exemplu de specie non-native, dar non-invazivă.
Regenerarea naturală, o soluție bazată pe natură
Pentru a ajunge la aceste rezultate, cercetătorii au analizat date din 1.561 de parcele reprezentative de păduri secundare din 10 țări neotropicale: Bolivia, Brazilia, Columbia, Costa Rica, Guiana Franceză, Mexic, Panama, Peru, Puerto Rico și Venezuela. Întrucât pădurile au nevoie de decenii pentru a crește, echipa a analizat parcele de vârste diferite din aceeași regiune, de la cele recent abandonate la cele mature, reconstruind astfel evoluția vegetației în timp.
Cercetătorii au observat că bogăția speciilor non-native crește odată cu Indicele Dezvoltării Umane, în timp ce densitatea și abundența lor scad pe măsură ce cresc acoperirea forestieră din jur, apropierea de zonele agricole și precipitațiile.
Concluzia autoarei este că regenerarea naturală a pădurilor și peisajele relativ intacte oferă o soluție bazată pe natură pentru controlul speciilor non-native, protejând totodată biodiversitatea, integritatea ecosistemelor și modurile de viață locale.
