Un dinozaur britanic cu gheare lungi, primul de acest fel din Europa
Un craniu fosilizat al unei noi specii de dinozaur carnivor a fost redescoperit în colecțiile Muzeului de Istorie Naturală din Londra, după ce a stat peste 100 de ani în depozit. Fosila aparține unui dinozaur teropod biped, botezat Invictibellatrix amberina, și reprezintă primul reprezentant european cunoscut al familiei Megaraptora.
În 2020, paleontologul Paul Barrett a găsit întâmplător, în timp ce răsfoia colecțiile muzeului, un fragment mic de os pe care l-a recunoscut ca fiind o parte importantă a craniului unui dinozaur: cutia craniană. După ce a consultat registrele muzeului, a stabilit că osul fusese descoperit pe o plajă de lângă Sudmoor Point, pe Insula Wight, cunoscută pentru fosilele sale de dinozauri. Barrett l-a implicat apoi în studiu pe Cassius Morrison, pe atunci doctorand specializat în cutiile craniene ale dinozaurilor.
Analiza a arătat că fosila, veche de aproximativ 120 de milioane de ani, nu semăna cu nimic descoperit anterior pe insulă și aparținea unei specii noi din familia Megaraptora, carnivori cunoscuți pentru craniile suple, scheletele ușoare și ghearele uriașe, care la speciile mari puteau depăși 30 de centimetri.
Noua specie britanică era mai mică decât ceilalți megaraptorani, măsurând circa 5 metri de la cap la coadă și cântărind cât un tigru mare, ceea ce o face cel mai mic megaraptoran cunoscut. Pentru studiu, cercetătorii au comparat craniul cu cele ale altor carnivori, au folosit tomografia computerizată pentru a examina interiorul cutiei craniene și au introdus rezultatele într-un algoritm care stabilește poziția speciei în arborele genealogic.
Concluziile sugerează că noua specie făcea parte din etapa timpurie a evoluției megaraptoranilor, reprezentând cum arătau acești animale înainte de a ajunge la dimensiuni gigantice, asemănătoare rudelor lor, tiranosaurii. Descoperirea este importantă pentru înțelegerea modului în care megaraptoranii s-au răspândit în lume: până acum, aceștia erau cunoscuți doar din specii din perioada Cretacicului timpuriu din Thailanda și Japonia, plus mai multe specii mai mari din Cretacicul târziu din Australia și Argentina.
Distanțele mari dintre aceste descoperiri indică faptul că megaraptoranii trebuie să fi fost mai răspândiți decât o arată fosilele, întrucât animale de asemenea dimensiuni nu puteau traversa înot oceanele care separau continentele în Cretacic. Ca prim megaraptoran european, Invictibellatrix oferă dovezi puternice că grupul a ajuns pe continentele sudice din Asia, trecând prin Europa și Africa, și sugerează că alte fosile ar putea fi descoperite în Africa și chiar în Antarctica.
Specia trăia alături de alți carnivori, precum Neovenator, Ceratosuchops și Eotyrannus, fiecare hrănindu-se probabil cu animale diferite. Spinosaurul se specializa în pești, iar Invictibellatrix vâna probabil dinozauri mici, mamifere, șopârle și chiar crocodili. Numele speciei, care se traduce prin „războinica neînvinsă a chihlimbarului”, onorează rolul megaraptoranilor ca prădători de vârf în Cretacicul târziu din America de Sud.
Cercetătorii subliniază că nu se știe încă exact când au evoluat megaraptoranii, dar fosila oferă indicii importante. Descoperirea arată și că secretele dinozaurilor pot fi găsite uneori ascunse în colecțiile muzeelor, așteptând ca cineva să le privească mai atent.
