Studiu asupra liliacului mare cu nasul ca sulița din Panama: accelerometria, o nouă metodă de estimare a consumului energetic
Un studiu realizat în Panama pe lilieci sălbatici arată că măsurătorile accelerației corporale pot oferi o modalitate fiabilă și neinvazivă de a estima consumul energetic al liliecilor aflați în libertate. Cercetarea, publicată în Journal of Experimental Biology, a fost condusă de Travis Bayer, doctorand la University of Rhode Island, în colaborare cu Smithsonian Tropical Research Institute (STRI).
Bayer și-a concentrat cercetările anterioare asupra liliacului mare cu nasul ca sulița (Phyllostomus hastatus), o specie întâlnită din Belize până în sudul Braziliei. Cu o anvergură a aripilor de peste 0,6 metri, aceasta este a doua cea mai mare specie de liliac din Americi și are o mușcătură deosebit de puternică. Dieta sa este extrem de variată, incluzând insecte, fructe, nectar, vertebrate mici și chiar alți lilieci.
„Uneori îi consider gunoaiele lumii liliecilor, pentru că sunt atât de generaliști”, a declarat Bayer. El a explicat că specia are și o viață socială complexă: femelele formează grupuri sociale de durată, cu un mascul dominant, fiecare grup ocupând o porțiune proprie a tavanului unei peșteri. Aceste legături sociale pot persista peste 16 ani, chiar dacă femelele nu sunt înrudite între ele și chiar dacă masculul dominant se schimbă.
12 lilieci echipați cu senzori timp de aproximativ cinci nopți
Pentru a investiga consumul energetic al liliecilor în zbor, echipa a echipat 12 exemplare de liliac mare cu nasul ca sulița de pe Isla Colón, Panama, cu senzori purtați de animal, numiți bio-loggers, care înregistrau ritmul cardiac, accelerația corporală și poziția GPS. Unitățile GPS au înregistrat locații în fiecare minut între orele 18:00 și 5:00, surprinzând deplasările nocturne ale liliecilor care plecau din adăposturile din peșteri pentru a se hrăni și se întorceau înainte de zori.
Fiecare liliac a fost urmărit timp de aproximativ cinci nopți, generând mii de înregistrări de localizare și peste 1.500 de ore de măsurători ale accelerației și ritmului cardiac. Senzorii de accelerație înregistrează mișcarea animalului în trei dimensiuni, oferind o modalitate indirectă de a estima efortul fizic depus. Comparând aceste măsurători cu ritmul cardiac, Bayer a putut testa dacă variațiile accelerației corporale reflectă în mod fiabil schimbările cererii energetice.
Rezultatele susțin utilizarea accelerației ca predictor al consumului energetic la lilieci, deschizând calea pentru studierea costurilor energetice fără a măsura direct consumul de energie. Metodele anterioare de estimare a consumului energetic necesitau de obicei studierea animalelor în captivitate, proceduri invazive sau investiții substanțiale de timp și resurse.
Un instrument pentru conservare
Bayer a subliniat că această abordare are un potențial important pentru conservare, deoarece oferă cercetătorilor o modalitate de a înțelege modul în care schimbările de mediu afectează animalele din punct de vedere fiziologic, nu doar unde se află acestea sau dacă populațiile lor sunt în declin.
„Prin validarea accelerometriei ca indicator fiabil al consumului energetic, avem acum un instrument nou pe care îl putem folosi pentru a explora modul în care schimbările de mediu afectează bugetele energetice ale liliecilor, modul în care aceste costuri fiziologice le pot influența performanța și supraviețuirea pe termen lung și modul în care putem folosi aceste informații pentru a ghida eforturi de conservare mai eficiente”, a declarat el.
Cercetătorul pune accent pe tehnologie în activitatea sa, aducând tehnologii emergente în munca de conservare desfășurată la URI și la Pathos Wildlife, organizația nonprofit pe care a fondat-o în 2025. „Scopul este să trecem dincolo de documentarea faptului că viața sălbatică este afectată și să dezvoltăm modalități mai eficiente de a o proteja”, a spus Bayer.
Deși populațiile de liliac mare cu nasul ca sulița sunt considerate în prezent stabile, multe populații de lilieci din întreaga lume se confruntă cu provocări. Defrișările, distrugerea habitatelor, schimbările în utilizarea terenurilor și schimbările climatice pot modifica disponibilitatea hranei și condițiile necesare supraviețuirii. Există în prezent peste 1.500 de specii cunoscute de lilieci, iar noi specii sunt descrise în fiecare an.
„Multe specii se confruntă cu presiuni tot mai mari din cauza pierderii habitatelor, bolilor, defrișărilor, schimbărilor climatice și perturbărilor cauzate de om, iar multe specii rămân slab înțelese”, a declarat Bayer. „Aceste lacune în cunoștințele noastre fac dificilă identificarea timpurie a declinurilor și stabilirea locurilor unde eforturile de conservare sunt cel mai urgent necesare; sperăm că tehnologia purtată de animale, ca aceasta, poate juca un rol în umplerea unora dintre aceste lacune.”
