Necunoașterea deliberată, un aliat al comerțului ilegal cu tutun
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Otago, Wellington, arată că persoanele care cumpără tutun de pe piața neagră adoptă o abordare de tip „nu întreba, nu spune”, care le permite să evite să se gândească la originea produselor ieftine. Cercetătorii au intervievat 20 de persoane din Wellington și Dunedin care utilizează tutun ilicit, explorând experiențele lor de cumpărare, motivațiile și opiniile despre reglementarea pieței ilegale. Rezultatele au fost publicate în revista Tobacco Control.
Autoarea co-principală, dr. Lori Leigh, de la Centrul de Cercetare ASPIRE Aotearoa și din Departamentul de Sănătate Publică, spune că participanții se considerau în general membri ai societății care respectă legea, iar „necunoașterea convenabilă” îi ajuta să legitimizeze consumul de tutun ilicit. „Fără să cunoască aceste detalii incomode, participanții la studiu se puteau vedea pe ei înșiși ca niște consumatori pragmatici, iar pe furnizori ca pe niște membri obișnuiți ai comunității, dornici să ajute, evitând astfel faptul că erau implicați într-un comerț ilegal”, a explicat Leigh.
Presiunea financiară, principalul motiv
Aproape toți cei intervievați au descris consumul de tutun ilicit ca pe un răspuns la criza costului vieții și la presiunea financiară severă cu care se confruntă. Alții au spus că este felul lor de a se revolta împotriva politicilor guvernamentale considerate nedrepte, unul dintre participanți comentând că prețurile la tutun „sunt o modalitate de a-i ține pe săraci mai săraci”.
Autoarea senior și co-principală, Janet Hoek, profesor în Departamentul de Sănătate Publică și co-director al Centrului de Cercetare ASPIRE Aotearoa, spune că aceste atitudini contribuie la încetățenirea tutunului ilicit ca parte normală a vieții în Noua Zeelandă, ceea ce face mai dificilă combaterea comerțului ilegal.
De la prieteni și rude la magazine și rețele sociale
Participanții au cumpărat tutun ilicit de la familie, prieteni, colegi și vânzători online de pe rețelele sociale, dar și din magazine de proximitate, tutungerii și magazine de vape. Produsele includeau tutun de contrabandă importat pentru a eluda accizele, produse contrafăcute, tutun furat și tutun cultivat acasă și vândut ilegal. Participanții au descris că auzeau „șoapte” de la prieteni despre disponibilitatea tutunului ilicit și foloseau cuvinte-cod pentru a cumpăra produse din magazine. Alții aveau surse de lungă durată care vindeau produse specifice, în special marca chinezească „Double Happiness”. Un număr mic de participanți au cumpărat ceea ce presupuneau că este tutun furat, recunoscut după ambalajul familiar și descris ca autentic.
Calitate slabă, dar prețul contează
În ciuda atracției financiare, majoritatea participanților au descris tutunul ilicit ca fiind de calitate inferioară, „prost”, „ieftin”, „respigător” și asemănător cu fumatul unor „așchii de carton”. Unii au considerat tutunul cultivat acasă cea mai slabă opțiune, atât din punctul de vedere al calității, cât și al riscului, fiind susceptibil de adulterare.
Noua Zeelandă, departe de situația Australiei
Hoek spune că estimările independente privind consumul de tutun ilicit în Noua Zeelandă indică o pondere de aproximativ 5%–7% din piața totală, pe baza analizelor de colectare a pachetelor și a sondajelor. Această estimare contrastează cu Australia, unde tutunul ilicit este considerat acum responsabil pentru între 50% și 60% din tot tutunul consumat.
Ea avertizează că nivelul semnificativ de utilizare ilicită din Australia și creșterea recentă a numărului de capturi de tutun la frontieră în Noua Zeelandă arată că există motive de îngrijorare și aici. „Constatările noastre întăresc necesitatea unei strategii comprehensive pentru a aborda aprovizionarea cu tutun ilicit. Disponibilitatea tutunului ilegal ieftin reduce stimulentele oamenilor de a renunța la fumat, facilitează inițierea fumatului în rândul tinerilor și adâncește inechitățile în sănătate”, a declarat Hoek.
Ea propune măsuri proactive care ar putea evita problemele cu care se confruntă acum Australia, inclusiv adoptarea unui protocol al Organizației Mondiale a Sănătății privind cele mai bune practici de gestionare a tutunului ilicit. Aceste măsuri includ licențierea fiecărei etape din lanțul de aprovizionare, implementarea unui sistem de urmărire și trasabilitate, creșterea semnificativă a supravegherii și a sancțiunilor și protejarea sistemelor de interferența industriei tutunului.
Leigh adaugă că campaniile de marketing social ar putea expune legăturile dintre comerțul ilegal cu tutun și activitatea infracțională și ar putea arăta daunele care apar atunci când tutunul devine mai accesibil pentru tineri. „Dacă oamenii știu că tutunul ilicit facilitează inițierea fumatului în rândul tinerilor, s-ar putea să se gândească de două ori înainte de a-l cumpăra”, a spus ea.
