Solidaritatea internațională pe rețelele sociale scade în intensitate, dar nu dispare în conflictele prelungite
O analiză a peste 1,2 milioane de mesaje în limba engleză publicate pe rețeaua X în primele zece luni ale războiului dintre Rusia și Ucraina arată că implicarea publicului internațional nu urmează o traiectorie simplă de creștere și declin, ci o evoluție psihologică complexă de-a lungul timpului.
Cercetarea, semnată de politologul A. Burcu Bayram și de psihologul Vivian P. Ta-Johnson, a apărut în revista Political Psychology și a plecat de la întrebările studenților legate de atenția internațională acordată invaziei din 2022. Autorii au folosit instrumentul Linguistic Inquiry and Word Count (LIWC), tratând limbajul ca pe o fereastră către modul în care publicul a trăit psihologic un conflict geopolitic prelungit.
Studiul nu s-a limitat la a măsura dacă atenția a crescut sau a scăzut, ci a examinat mai multe dimensiuni: implicarea activă și pasivă, emoțiile, preocupările existențiale, efortul cognitiv și distanța psihologică.
Un început marcat de emoție intensă și efort cognitiv
În faza inițială, discursul online a fost caracterizat prin implicare intensă, emoții negative pronunțate, preocupări legate de moarte, conflict și moralitate, precum și printr-un efort cognitiv substanțial dedicat înțelegerii evenimentelor în desfășurare.
Pe măsură ce războiul a continuat, mulți dintre acești indicatori au scăzut: mesajele au devenit mai scurte, distribuirile au scăzut, iar exprimarea emoțională și cognitivă a devenit mai puțin complexă.
Distanța psihologică s-a redus, contrar așteptărilor
Un rezultat surprinzător al analizei este scăderea distanței psihologice de-a lungul timpului. Potrivit autorilor, acest lucru sugerează că oamenii s-au exprimat în moduri mai personale pe măsură ce conflictul a devenit parte din peisajul digital global.
Cercetarea propune astfel o nouă perspectivă asupra solidarității internaționale în crizele prelungite, înțeleasă ca un proces psihologic multidimensional care evoluează în timp. Rezultatele contestă ideea că scăderea implicării echivalează cu dezangajarea și indică, în schimb, o deplasare psihologică spre forme de implicare mai ancorate și mai personale.
Concluziile subliniază necesitatea unor cadre de comunicare și de politică publică care să țină cont de natura evolutivă a implicării psihologice pe durata întregii crize.
