De ce rămân îmbrățișările în memorie: empatia și atașamentul modelează ecoul emoțional al atingerii
Un studiu realizat pe scară largă în rândul adulților din Regatul Unit arată că îmbrățișările sunt frecvent reținute în memorie pentru confort, sprijin și înțelegere. Cercetarea, publicată în revista PLOS One de Anna Lena Dueren de la Universitatea din Bristol și colegii săi, evidențiază că diferențele individuale legate de empatie, tiparele de atașament în relații, percepția corporală și experiențele cotidiene de îmbrățișare influențează probabilitatea ca o îmbrățișare să fie memorată pentru efectul său emoțional pozitiv.
Îmbrățișările reprezintă o formă importantă de atingere socială și au fost asociate cu rezultate pozitive, precum reducerea stresului și îmbunătățirea stării de spirit. Cu toate acestea, se știa relativ puțin despre diferențele individuale care afectează modul în care oamenii își amintesc îmbrățișările. În special, nu era clar dacă empatia, imaginea corporală, tiparele de atașament în relațiile apropiate sau experiențele zilnice de îmbrățișare influențează valoarea emoțională acordată îmbrățișărilor.
Aproape 70% dintre participanți au reținut îmbrățișările pentru impactul emoțional pozitiv
Pentru a acoperi această lacună, cercetătorii au analizat datele unui sondaj la care au participat 15.049 de adulți sănătoși, recrutați în Regatul Unit prin promovare în cadrul unor emisiuni de radiodifuziune publică și în alte mass-media. În ansamblu, aproape 70% dintre participanți și-au amintit îmbrățișările pentru impactul lor emoțional pozitiv.
Rezultatele au arătat că dificultatea de a ști cum să îmbrățișezi și dezgustul față de îmbrățișare au fost asociate negativ cu memorarea unei îmbrățișări pentru valoarea sa emoțională pozitivă. Tiparul opus a fost observat la persoanele care sunt mai înclinate să își salute familia și prietenii prin îmbrățișare.
Cercetătorii au constatat, de asemenea, că scorurile mai ridicate la măsurătorile de empatie cognitivă și emoțională au fost asociate cu o probabilitate mai mare de a-și aminti o îmbrățișare. Persoanele care tind să manifeste un nivel mai ridicat de independență în relații au fost mai puțin susceptibile să își amintească o îmbrățișare pentru valoarea sa emoțională pozitivă, comparativ cu indivizii care tind să experimenteze suferință atunci când se confruntă cu separarea. Participanții cu scoruri mai ridicate la scala de percepție corporală, care se concentrează pe legătura dintre conștiința corporală și atingere, au fost mai predispuși să își amintească o îmbrățișare.
Limite culturale și întrebări legate de context
Potrivit autorilor, concluziile pot să nu fie generalizabile la persoanele care trăiesc în societăți cu atitudini diferite față de contactul fizic și distanța interpersonală. În plus, 75% dintre participanții la studiu au fost femei, iar designul studiului nu permite concluzii ferme privind relațiile cauzale dintre trăsături, experiențele de îmbrățișare și formarea amintirilor legate de îmbrățișări.
În ciuda acestor limitări, studiul oferă o imagine de ansamblu importantă asupra factorilor psihologici care modelează semnificația atingerii sociale și extinde lucrările teoretice actuale prin conectarea atingerii emoționale la formarea memoriilor autobiografice.
Autorii adaugă: „Sperăm că descoperirile noastre vor ajuta la explicarea motivului pentru care îmbrățișările sunt percepute diferit de la o persoană la alta. Un pas următor ar fi investigarea mai aprofundată a modului în care personalitatea, experiențele anterioare și contextul în care are loc o îmbrățișare îi modelează percepția. În cele din urmă, acest lucru ar putea ajuta la o mai bună înțelegere a momentului și a persoanelor pentru care îmbrățișarea oferă confort și sprijin social.”
