De ce se rănesc unii oameni intenționat? O posibilă explicație privește percepția despre relația minte–corp
Autolesionarea fără intenție suicidară (NSSI) este o afecțiune de sănătate mintală care presupune rănirea deliberată a corpului pentru a ameliora temporar o suferință psihologică. Potrivit profesoarei de psihologie Iris Berent și colegilor săi, fenomenul afectează până la unul din cinci adolescenți la nivel mondial, iar adulții nu sunt nici ei feriți.
„Cum se face că provocarea durerii fizice alină durerea psihologică?”, se întreabă Berent. „Nu se leagă.”
Într-un studiu publicat pe 22 octombrie în revista Scientific Reports, Berent, împreună cu Chelsea Boccagno și Jill Hooley, propune o posibilă explicație: o asociere între NSSI și felul în care oamenii percep în mod intuitiv relația dintre minte și corp.
Dualism și fizicalism
Majoritatea oamenilor înclină spre dualism, o predispoziție psihologică ce îi face să vadă mintea ca separată de corp, deși știința spune altfel. În schimb, fizicalismul pornește de la premisa că ambele sunt făcute din aceeași materie și se aliniază mai bine perspectivei științifice.
Sondajul coordonat de Berent a arătat că persoanele cu un istoric de autolesionare mai frecventă înclinau spre fizicalism. Studiul nu poate demonstra că această convingere cauzează NSSI și nu oferă recomandări specifice, dar le oferă clinicienilor o fereastră valoroasă în mintea celui care se rănește. Experții notează că acest lucru i-ar putea ajuta pe specialiști să construiască o relație de încredere, să identifice factorii declanșatori și să reformuleze impulsurile înainte ca acestea să ducă la comportamente dăunătoare.
Durerea fizică și cea psihologică
Majoritatea oamenilor învață să evite durerea, un mecanism evolutiv de protecție. Pentru cei care se autolesionează, lucrurile nu stau atât de simplu. „Autolesionarea fără intenție suicidară este o încercare de a gestiona emoții care par de nesuportat, copleșitoare sau imposibil de comunicat”, a declarat Shelli Qualtieri, fondatoarea unei practici terapeutice din Calgary, Canada, specializată în consilierea persoanelor care se confruntă cu autolesionarea.
Cercetările indică un posibil circuit cerebral comun pentru durerea fizică și cea psihologică. Dualismul intuitiv îi împiedică însă pe majoritatea oamenilor să interpreteze cele două tipuri de durere ca interschimbabile, ceea ce este adaptativ, explică Berent: intuiția permite evaluarea a ceea ce simți și clarificarea confuziei.
La persoanele cu o înclinație spre fizicalism, aceste granițe se estompează, iar durerea emoțională devine greu de definit, lăsând senzația că „ceva nu este în regulă, dar nu știu ce”. Această neliniște deschide calea spre autolesionare ca mod de a simți ceva concret. „Nu știu ce ni se întâmplă este probabil mai rău decât să simți durere”, spune Berent.
Experimentele de gândire
Pentru a testa aceste teorii, cercetătorii au recrutat participanți cu și fără istoric de autolesionare și le-au propus experimente de gândire menite să măsoare poziția pe scala dualismului. Într-un scenariu, li s-a cerut să imagineze o replică exactă a corpului și creierului lor și să spună ce trăsături ar avea. Un dualist convins nu ar aștepta ca replica să împărtășească iubirea pentru câine, preferința pentru emisiuni de jocuri sau frica de păianjeni, trăsături ale minții eterice. Fizicaliștii ar imagina că întregul pachet de caracteristici se transmite.
Pentru a verifica dacă fizicaliștii nu răspund afirmativ în mod automat, echipa a adăugat un al doilea scenariu despre viața de apoi: un fizicalist autentic ar răspunde „niciuna”, în timp ce un dualist ar spune că trăsăturile din sfera psihică persistă. Participanții care au raportat autolesionare recentă au dat răspunsuri fizicaliste la ambele întrebări.
Echipa a constatat de asemenea că, cu cât o persoană care se autolesionează era mai fizicalistă, cu atât îi era mai greu să explice ce a determinat comportamentul. Rezultatul susține ideea că dificultatea de a numi și procesa emoțiile în general pregătește terenul pentru NSSI, iar identificarea durerii psihologice este doar unul dintre punctele sensibile.
„Această cercetare întărește importanța tratării persoanei ca întreg, nu a unui singur comportament”, a declarat Qualtieri.
