Vulpi zburătoare din Madagascar, tot mai mici: scheletele vechi de la muzeu dezvăluie un declin accentuat
Vulpile zburătoare din Madagascar, cei mai mari lilieci din lume, cu o anvergură a aripilor de aproximativ 1,5 metri, devin tot mai mici. O analiză a scheletelor păstrate în colecțiile muzeelor arată o scădere clară a dimensiunilor acestor animale începând cu aproximativ 1980, perioadă în care vânătoarea comercială s-a intensificat, relatează un studiu publicat în Journal of Mammalogy.
Autorii cercetării, ambii oameni de știință la Field Museum din Chicago, au pornit de la o observație simplă: craniile și blănurile conservate în colecțiile muzeului păreau mai mari decât exemplarele întâlnite în timpul lucrărilor recente pe teren din Madagascar. Întrebarea care a urmat a stat la baza studiului: de ce sunt liliecii de astăzi mai mici decât cei colectați cu decenii în urmă?
Emily Cornelius Ruhs, cercetătoare postdoctorală în cadrul centrului de cercetare integrativă al muzeului și autoarea principală a lucrării, a luat în calcul mai multe explicații posibile, de la schimbările de temperatură până la modificările habitatului. Însă colegul său Steve Goodman, biolog de teren care trăiește și lucrează în Madagascar de aproape 40 de ani, a avansat o altă ipoteză. Potrivit legislației naționale, acești lilieci sunt considerați dăunători pentru că se hrănesc cu fructe importante din punct de vedere comercial, iar specia este clasificată drept specie de vânătoare și este vânată pe scară largă pentru hrană în anumite regiuni ale insulei.
Goodman a observat, comparând exemplarele din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, că multe dintre animalele de atunci erau de o talie uriașă față de cele întâlnite astăzi. De aici a apărut ideea că dimensiunile corporale s-au redus din cauza presiunii intense de vânătoare din ultimele decenii și că liliecii nu mai trăiesc atât de mult ca în trecut. El subliniază totodată importanța materialului istoric din muzee pentru înțelegerea schimbărilor de-a lungul timpului.
O scădere bruscă în jurul anului 1980
Goodman a examinat colecțiile a nouă muzee de istorie naturală din Statele Unite și Europa, unde a studiat 121 de exemplare de vulpe zburătoare din Madagascar, colectate de-a lungul a 150 de ani. A măsurat craniile și dinții animalelor, iar Ruhs a realizat analizele statistice pentru a identifica tendințele generale de dimensiune.
Rezultatele au arătat o scădere clară a dimensiunilor începând cu aproximativ 1980, moment în care, potrivit cercetătorilor, vânătoarea de lilieci a devenit mai comercializată. Schimbarea a fost atât de abruptă încât Ruhs a crezut inițial că este vorba de o eroare de analiză. „Am crezut că ceva nu este în regulă cu analiza; nu se putea ca estimarea noastră aproximativă să fie corectă, dar era”, a declarat ea.
Studiul stabilește o corelație între reducerea dimensiunilor liliecilor și comercializarea vânătorii, însă nu demonstrează în mod explicit relația de cauzalitate. Ruhs suspectează totuși că nu este o coincidență faptul că exact cei mai mari lilieci au dispărut. „Dacă ești cel mai mare liliac din cer, s-ar putea să fii cea mai ușoară țintă. De asemenea, îi oferi vânătorului cea mai multă carne”, explică ea.
Multe dintre cele mai mari vulpi zburătoare identificate în studiu erau și exemplare mai în vârstă. Dacă liliecii mai mari, aflați la vârsta de reproducere, sunt vânați preferențial, acest lucru ar putea afecta populațiile în ansamblu. Cu toate acestea, vânătoarea nu este singurul factor posibil. „Despăduririle, schimbările climatice, calendarul inadecvat sau schimbător al sezonului fructelor ar putea juca toate un rol în reducerea dimensiunilor vulpilor zburătoare față de acum 40-50 de ani. Nu cred că există o singură cauză care să explice totul”, adaugă cercetătoarea.
Protecția populațiilor aflate sub presiune umană
Concluziile studiului sugerează că vulpile zburătoare din Madagascar se micșorează în principal din cauza presiunii generate de activitatea umană. „Acești lilieci sunt o sursă importantă de hrană în anumite părți ale insulei, pentru oamenii care își hrănesc familiile sau pentru meniurile unor restaurante de pe marginea drumului, așa că este esențial să găsim modalități de protejare a populațiilor de lilieci”, spune Ruhs.
Ea consideră că este nevoie de un nivel mai ridicat de protecție, în conformitate cu noile legi naționale, în special în zonele de reproducere, pentru ca populațiile să nu se prăbușească. Studiul scoate în evidență și valoarea colecțiilor muzeale. „Putem obține încă multe informații de la aceste exemplare de lilieci colectate în anii 1800”, conchide cercetătoarea.
